eleva [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~vez / E: fr élever, lat elevare] (Liv; rar) 1 vt A ridica. 2-3 vtr A evolua. 4-5 vtr A (se) instrui.

elevat, ~ă a [At: BARASCH, I. F. 17/3 / Pl: ~ați, ~e / E: fr elevé] 1 (Îvr; d. clasele sociale) Care are o poziție înaltă. 2 (Îvr) Care iese în relief. 3 (D. stil, limbaj etc; pex; d. oameni și manifestările lor) Rafinat.

ELEVÁT, -Ă, elevați, -te, adj. (Despre stil, limbaj etc.; p. ext. despre oameni și manifestările lor) Nobil, superior, rafinat. – Din fr. élevé.

ELEVÁT, -Ă, elevați, -te, adj. (Despre stil, limbaj etc.; p. ext. despre oameni și manifestările lor) Nobil, superior, rafinat. – Din fr. élevé.

elevát adj. m., pl. eleváți; f. elevátă, pl. eleváte

elevá vb., ind. prez. 1 sg. elevéz, 3 sg. și pl. eleveáză

elevát adj. m., pl. eleváți; f. sg. elevátă, pl. eleváte

ELEVÁT adj. v. academic, distins, solemn.

Elevat ≠ primitiv

ELEVÁ vb. I. tr. A ridica. [< fr. élever].

ELEVÁT, -Ă adj. Înalt, ridicat. ♦ (Despre stil) Ales, îngrijit. [< fr. élevé].

ELEVÁ vb. tr. a ridica. (< fr. élever)

ELEVÁT, -Ă adj. 1. înalt, ridicat; (fig.) nobil, sublim. 2. (despre stil) plin de rafinament; ales, îngrijit. (< fr. élevé)

ELEVÁT ~tă (~ți, ~te) (despre stil, limbaj etc.) Care vădește eleganță și corectitudine; rafinat. /<fr. élevé

elevat adj. v. ACADEMIC. DISTINS. SOLEMN.