eleusin, ~ă [At: ENC. ROM. II, 277 / V: ~uzin / P: ~e-u~ / Pl: ~i, ~e, (rar) ~ii / E: fr éleusinies, lat eleusinia, ngr ἐλευσίνια] 1-2 sf, a (Lpl; șîș misterele ~e) Sărbători în cinstea zeiței Demeter care aveau loc în orașul Eleusis din Grecia antică. 3 a (Rar) Care aparține zeiței Demeter.

eleuzin, ~ă sn vz eleusin

eleusín (-le-u-) adj. m., s. m., pl. eleusíni; adj. f., s. f. eleusínă, pl. eleusíne

eleusíne s. f. pl. (sil. -le-u-)

ELEUSÍNE s.f.pl. (Ant.) Serbări în cinstea zeiței Ceres, care aveau loc în orașul Eleusis. [Pron. -le-u-. / cf. lat. eleusinia, gr. Eleusis – oraș din Grecia antică].

ELEUSÍN, -Ă I. adj. din Eleusis (Grecia antică). II. s. f. pl. serbări în cinstea zeiței Demeter. (< lat. eleusinus)

Eleusin = Eleusis (1).