elenic, ~ă [At: HELIADE, O. II, 88 / V: elinic smf, a / Pl: ~ici, ~ice / E: fr hellénique] 1-8 a Elen (4-11). 9-10 smf (Îvr) Elen (1-2). 11 sf (Înv) Elenă (12).

elinic, ~ă a, smf vz elenic

elénic adj. m., pl. elénici; f. elénică, pl. elénice

elénic adj. m., pl. elénici; f. sg. elénică, pl. elénice

ELÉNIC adj. elen, elinesc. (Cultura ~.)

ELÉNIC, -Ă adj. referitor la Grecia; grecesc. (< fr. hellénique)

*elénic, -ă adj. (vgr. ῾ellenikós). Grecesc, elinesc. Adv. Grecește.

ELENIC adj. elen, elinesc. (Cultura ~.)