elektron definitie

7 definiții pentru elektron

elektron sn [At: LTR2 / E: ns cf ger Elektron] Aliaj dur și ușor de aluminiu și magneziu.
ELEKTRÓN s. n. Aliaj dur și ușor de aluminiu și magneziu. – Probabil din germ.
ELEKTRÓN s. n. Aliaj dur și ușor de aluminiu și magneziu. – Probabil din germ.
ELECTRÓN s.n. Aliaj dur și ușor de magneziu, aluminiu, aramă și zinc, folosit mai ales în aeronautică. [Scris și elektron. / cf. fr. électron, it. electron, germ. Elektron].
ELEKTRÓN s.n. v. electron.
ELEKTRÓN s. n. aliaj dur și ușor de aluminiu și magneziu. (< germ. Elektron)
ELEKTRÓN (< germ.) subst. Grup de aliaje complexe de magneziu, având la bază sistemul binar aluminiu-magneziu, cu adaosuri de mangan, zinc și siliciu, în diferite proporții. Sunt utilizate în construcția de avioane, automobile, vagoane.

elektron dex

Intrare: elektron
electron 2 s.n.sg. substantiv neutru (numai) singular
elektron substantiv neutru (numai) singular