Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru elegie

eleghie sf vz elegie
elegie sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 12 / V: (├«nv) ~ghie (A ╚Öi: eleghie) / Pl: ~ii, (├«nv) ~ / E: fr ├ęl├ęgie, it elegia, lat elegia, ngr ß╝É╬╗╬Á╬│╬ş╬╣╬▒] 1 Oper─â literar─â ├«n versuri sau, rar, ├«n proz─â apar╚Ťin├ónd genului liric, ├«n care sunt exprimate sentimente de melancolie, de triste╚Ťe, de jale. 2 Poezie, ├«n literatura antic─â, compus─â din distihuri elegiace. 3 (Fig) Lamentare. 4 (Fig) Triste╚Ťe. 5 (Fig) Melancolie.
ELEG├ŹE, elegii, s. f. 1. Specie a poeziei lirice ├«n care sunt exprimate sentimente de melancolie, de triste╚Ťe, de jale; p. ext. pl├óngere, jeluire. 2. Compozi╚Ťie muzical─â cu caracter melancolic, trist. ÔÇô Din fr. ├ęl├ęgie, lat. elegia.
ELEG├ŹE, elegii, s. f. 1. Specie a poeziei lirice ├«n care sunt exprimate sentimente de melancolie, de triste╚Ťe, de jale; p. ext. pl├óngere, jeluire. 2. Compozi╚Ťie muzical─â cu caracter melancolic, trist. ÔÇô Din fr. ├ęl├ęgie, lat. elegia.
ELEG├ŹE, elegii, s. f. 1. Specie a poeziei lirice ├«n care se exprim─â jalea unui poet nemul╚Ťumit de realitatea vremii sale; p. ext. pl├«ngere, jeluire. ┬źContemporanul┬╗ ├«ntrerupe pentru un moment cu nota lui social─â eternele elegii ale epigonilor eminesciani. ANGHEL, PR. 184. ├Än fa╚Ťa mun╚Ťilor no╚Ötri, sufletul se las─â dus de visare: ca ├«ntr-o elegie f─âr─â sf├«r╚Öit. RUSSO, O. 100. C─â acela ce-n tragedii face patimi a vorbi Nu poate ╚Öi-n elegie chinurile a descri ( = a descrie). ALEXANDRESCU, P. 47. 2. Compozi╚Ťie muzical─â cu caracter melancolic, trist. Elegie de Massenet. ÔÖŽ Fig. V├«ntul, ├«ncremenit pe cre╚Ötetul ├«nalt al p─âdurilor, nu-╚Öi mai c├«nta frunzelor eterna sa elegie. HOGA╚ś, M. N. 96.
eleg├şe s. f., art. eleg├şa, g.-d. art. eleg├şei; pl. eleg├şi, art. eleg├şile
eleg├şe s. f., art. eleg├şa, g.-d. art. eleg├şei; pl. eleg├şi, art. eleg├şile
ELEG├ŹE s.f. 1. Poezie liric─â cu caracter trist sau duios. ÔÖŽ (Fig.) Triste╚Ťe; jale, jeluire. 2. Compozi╚Ťie muzical─â cu caracter melancolic. [Gen. -iei. / < fr. ├ęl├ęgie, it., lat. elegia, gr. elegeia ÔÇô c├óntec trist].
ELEG├ŹE s. f. 1. poezie liric─â ├«n care domin─â sentimentul de melancolie; (p. ext.) pl├óngere, jeluire. 2. pies─â vocal─â sau instrumental─â cu caracter melancolic, trist, nostalgic. (< fr. ├ęl├ęgie, lat. elegia, gr. elegeia)
ELEG├ŹE ~i f. 1) Specie a poeziei lirice p─âtruns─â de triste╚Ťe, de jale, de melancolie. 2) Compozi╚Ťie muzical─â cu caracter meditativ ╚Öi melancolic. [G.-D. elegiei] /<fr. ├ęl├ęgie, lat. elegia
elegie f. poezie cu coprinsul trist sau duios, cântec de durere și de jale.
*eleg├şe f. (vgr. elege├şa, lat. eleg├şa ╚Öi eleg├ęa. V. elogi┼ş). Poezie trist─â sa┼ş du─şoas─â. V. do─şn─â.
elegie (< gr. ß╝É╬╗╬Á╬│╬Á╬»╬▒ [sc. ßżá╬┤╬«], ÔÇ×c├óntec elegiac, elegieÔÇŁ), pies─â muzical─â (vocal─â sau instrumental─â) cu caracter melancolic, trist. Termenul este ├«mprumutat din domeniul poetic. ├Än muzica grecilor antici, e. era un fel de c├óntec (acompaniat de aulos*) cu text divers (mai ├«nt├ói c├óntec funebru, apoi erotic).
ELEG├ŹE (< gr., fr., lat.) s. f. 1. Specie a poeziei lirice, particularizat─â ini╚Ťial (Grecia antic─â) prin metric─â (distihul elegiac), iar ulterior prin con╚Ťinutul afectiv (melancolie, regret, durere). Au scris e. Teognis, Tirteu, Proper╚Ťiu, Ovidiu, Ch├źnier, Leopardi, Rilke, Eminescu, Bacovia, I. Vinea ╚Ö.a. 2. Pies─â muzical─â vocal─â sau instrumental─â cu caracter melancolic, nostalgic, trist.

Elegie dex online | sinonim

Elegie definitie

Intrare: elegie
elegie substantiv feminin
eleghie