Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru elegant

elegant, ~─â [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~n╚Ťi, ~e / E: fr ├ęl├ęgant, lat elegans, -tis] 1-2 av, a (D. oameni) (├Äntr-un mod) care se distinge prin armonia ╚Öi bunul gust al ├«mbr─âc─âmintei, al ╚Ťinutei Si: distins, ╚Öic1 (2) Si: codre╚Ť, luxos. 3-4 av, a Cu distinc╚Ťie. 5 a (D. obiecte de ├«mbr─âc─âminte) Cu gust. 6 a (D. obiecte de ├«mbr─âc─âminte) Care se remarc─â prin frumuse╚Ťea, armonia, distinc╚Ťia croielii, a combina╚Ťiilor etc. 7-8 av, a (D. oameni) (├Äntr-un mod) care d─â dovad─â de elegan╚Ť─â (1) Si: nobil, galant, fin. 9-10 (D. oameni) (├Äntr-un mod) care sugereaz─â maniere alese, distinse. 11 a (D. manifest─âri, ac╚Ťiuni, crea╚Ťii etc. ale oamenilor) Care exprim─â elegan╚Ť─â (6). 12-13 av, a (D. limbaj, stil etc.) (├Äntr-un mod) care se distinge prin sobrietate, precizie, u╚Öurin╚Ť─â Si: ales, elevat, ├«ngrijit. 14-15 av, a (D. oameni sau p─âr╚Ťi ale corpului lor) (├Äntr-un mod) gra╚Ťios. 16-17 av, a (D. obiecte, interioare etc.) (├Äntr-un mod) care se caracterizeaz─â prin fine╚Ťea, suple╚Ťea, frumuse╚Ťea liniei (a formei etc). 18-19 av, a (├Äntr-un mod) care se remarc─â prin ├«mbinarea pl─âcut─â a elementelor, printr-o sobrietate plin─â de gust. 20 a Care este amenajat cu lux Si: fin, luxos, somptuos.
ELEG├üNT, -─é, elegan╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre ├«mbr─âc─âminte) F─âcut cu gust, frumos; (despre oameni) care se distinge prin armonia ╚Öi bunul gust al ├«mbr─âc─âmintei. 2. (Adesea adverbial) Care se deosebe╚Öte prin armonia formei, prin ├«mbinarea pl─âcut─â a elementelor, printr-o sobrietate plin─â de gust. ÔÖŽ Fig. Plin de tact, lipsit de brutalitate. ÔÇô Din fr. ├ęl├ęgant, lat. elegans, -ntis.
ELEG├üNT, -─é, elegan╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre ├«mbr─âc─âminte) F─âcut cu gust, frumos; (despre oameni) care se distinge prin armonia ╚Öi bunul gust al ├«mbr─âc─âmintei. 2. (Adesea adverbial) Care se deosebe╚Öte prin armonia formei, prin ├«mbinarea pl─âcut─â a elementelor, printr-o sobrietate plin─â de gust. ÔÖŽ Fig. Plin de tact, lipsit de brutalitate. ÔÇô Din fr. ├ęl├ęgant, lat. elegans, -ntis.
ELEG├üNT, -─é, elegan╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care se distinge prin armonia ╚Öi bunul gust al ├«nf─â╚Ťi╚Ö─ârii exterioare. Se feri ├«n l─âturi, s─â salute p├«n─â la p─âm├«nt o doamn─â foarte elegant─â. C. PETRESCU, ├Ä. II 123. Din tr─âsur─â se cobor├« un t├«n─âr, elegant cocona╚Ö, a c─ârui costum era dup─â moda cur╚Ťii. NEGRUZZI, S. I 16. ÔÖŽ (Despre obiecte de ├«mbr─âc─âminte) Cu gust, frumos. Ce frumos ╚Öal!... Trebuie s─â fac─â vro sut─â de galbeni. ÔÇô Tare-i elegant! ALECSANDRI, T. 308. 2. Care se deosebe╚Öte, care se caracterizeaz─â prin armonia formei, prin ├«mbinarea pl─âcut─â a elementelor, printr-o sobrietate plin─â de gust. V. gra╚Ťios. Este ├«nsu╚Öi autor al c├«torva elegante pagini de teatru sau de nuvele. MACEDONSKI, O. IV 27. Dac─â unele piese aveau oarecare expresii familiare, ele erau la locul lor, ╚Öi ├«ndat─â venea dialogul elegant, f─âr─â preten╚Ťie ╚Öi natural. NEGRUZZI, S. I 344. ÔŚŐ (Adverbial) Scoate o tabacher─â de aur, pe care o ├«ntinde ┬źelegant┬╗. CAMIL PETRESCU, T. II 90. ÔÖŽ Fig. Plin de tact, lipsit de brutalitate. O solu╚Ťie elegant─â.
eleg├ínt adj. m., pl. eleg├ín╚Ťi; f. eleg├ínt─â, pl. eleg├ínte
eleg├ínt adj. m., pl. eleg├ín╚Ťi; f. sg. eleg├ínt─â, pl. eleg├ínte
ELEGÁNT adj. 1. v. gătit. 2. distins, îngrijit, (livr. și fam.) șic. (O toaletă ~.) 3. v. luxos.
Elegant Ôëá grosolan, vulgar, necioplit, neelegant
ELEG├üNT, -─é adj. Care prezint─â, dovede╚Öte elegan╚Ť─â. [Cf. fr. ├ęl├ęgant, lat. elegans].
ELEG├üNT, -─é adj. Care prezint─â, dovede╚Öte elegan╚Ť─â. (< fr. ├ęl├ęgant, lat. elegans)
ELEG├üNT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) (despre persoane) Care se distinge prin exterior armonios ╚Öi pl─âcut; cu gra╚Ťie. 2) (despre ├«mbr─âc─âminte) Care este f─âcut cu gust ╚Öi confer─â persoanei un aspect frumos. 3) (despre manifest─âri ale oamenilor, limbaj etc.) Care se distinge prin elegan╚Ť─â; caracterizat prin elegan╚Ť─â. Maniere ~te. Stil ~. /<fr. ├ęl├ęgant, lat. elegans, ~ntis
elegant a. care are elegan╚Ť─â. ÔĽĹ m. persoan─â cu maniere ╚Öi g─âteli alese.
*eleg├ínt, -─â adj. (lat. ├ęlegans, -├íntis). Nobil, gra╚Ťios, distins ├«n form─â, mi╚Öc─âr─ş sa┼ş vorb─â: cas─â elegant─â, stil elegant. Adv. ├Än mod elegant. V. ferche╚Ö.
ELEGANT adj. 1. aranjat, cochet, dichisit, ferche╚Ö, ferchezuit, g─âtit, ├«ngrijit, spilcuit, (pop. ╚Öi fam. depr.) sclivisit, (pop.) dres, (Transilv. ╚Öi Ban.) cina╚Ö, (Transilv.) nialco╚Ö, (turcism ├«nv.) muchelef. (Om ~) 2. distins, (livr. ╚Öi fam.) ╚Öic. (O toalet─â ~.) 3. luxos, somptuos. (Un interior ~.) 4. gra╚Ťios, ml─âdios, ml─âdiu, suplu, zvelt, (rar) ml─âdiat. (Zborul ~ al unei pas─âri.)
A SE ├ÄMBR─éCA ELEGANT a se dichisi, a se ├«nclifta, a se ├«ntitiriza, a se pune la marele fix / la patru ace / la ╚Ťol festiv.
ELEGANT la opt sute ╚Öi un pol, la patru ace, la ╚Ťol festiv, ╚Ťigluit.

Elegant dex online | sinonim

Elegant definitie

Intrare: elegant
elegant adjectiv