electru1 sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (îvr) ile~ / E: ns cf electric, electricitate] (Înv) Electricitate.

electru2 sn vz electrum

eléctru s. m. – Ambră. – Var. ilectru. Gr. ἠλέϰτρον (sec. XVIII). Înv. Se întîlnește cu electric, adj., din fr., cu numeroși der.

*eléctru n. (vgr. élektron). Aliaj de aur și argint. Chihlimbar. – La Dos. ilectru (ngr. ilektron), chihlimbar.