Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru electropozitiv

electropozitiv, ~─â a [At: PONI, F. 263 / S ╚Öi: (├«nv) electro-pozitiv / Pl: ~i, ~e / E: fr ├ęlectropositif] (D. unele elemente chimice) Ai c─ârui atomi cedeaz─â cu u╚Öurin╚Ť─â electroni, transform├óndu-se ├«n ioni pozitivi.
ELECTROPOZIT├ŹV, -─é, electropozitivi, -e, adj. (Despre unele elemente chimice) Ai c─ârui atomi cedeaz─â cu u╚Öurin╚Ť─â electroni, transform├óndu-se ├«n ioni pozitivi. ÔÇô Din fr. ├ęlectropositif.
ELECTROPOZIT├ŹV, -─é, electropozitivi, -e, adj. (Despre unele elemente chimice) Ai c─ârui atomi cedeaz─â cu u╚Öurin╚Ť─â electroni, transform├óndu-se ├«n ioni pozitivi. ÔÇô Din fr. ├ęlectropositif.
electropozit├şv adj. m., pl. electropozit├şvi; f. electropozit├şv─â, pl. electropozit├şve
electropozit├şv adj. Ôćĺ pozitiv
ELECTROPOZIT├ŹV, -─é adj. (Despre elemente, radicali, molecule) Care cedeaz─â electroni, put├ónd elibera ioni pozitivi. [Cf. fr. ├ęlectropositif].
ELECTROPOZIT├ŹV, -─é adj. (despre elemente chimice) ai c─ârui atomi cedeaz─â electroni, transform├óndu-se ├«n ioni pozitivi. (< fr. ├ęlectropositif)
ELECTROPOZIT├ŹV ~─â (~i, ~e) (despre elemente chimice) Ai c─ârui atomi cedeaz─â electroni, devenind ioni pozitivi. /<fr. ├ęlectropositif
ELECTROPOZITIV, -─é (< fr. {i}) adj. (Despre unele elemente chimice) Ai c─âror atomi cedeaz─â cu u╚Öurin╚Ť─â electroni, transform├óndu-se ├«n ioni pozitivi. Elementele a╚Öezate ├«n partea st├óng─â a sistemului periodic al elementelor sunt electropozitive (ex. sodiul, potasiul etc.).

Electropozitiv dex online | sinonim

Electropozitiv definitie

Intrare: electropozitiv
electropozitiv adjectiv