electroeroziune sf [At: DN3 / P: ~tro-e~ / Pl: ~ni / E: fr électroerosion] Electroerodare.

ELECTROEROZIÚNE s.f. Electroerodare. [Pron. -tro-e-. / < fr. électroerosion].

electroeroziúne s. f. (electr.) Îndepărtarea unui strat superficial dintr-un material prin descărcări electrice ◊ „La Întreprinderea «Electrotimiș» din Timișoara a fost recepționată a 400-a mașină de prelucrat prin electroeroziune produsă de această unitate a industriei constructoare de mașini, utilaj de înaltă tehnicitate [...]” R.l. 22 X 82 p. 5. ◊ „[...] încadrează ingineri [...] pentru următoarele domenii: electroeroziune, electrochimie [...]” R.l. 24 VI 85 p. 4; v. și I.B. 20 X 82 p. 5, R.l. 5 XI 82 p. 5 (din fr. électroérosion; DN3)