13 definiții pentru electrocutat
electrocuta [At: C. PETRESCU, C. V. 126 / Pzi: ~tez / E: fr électrocuter] 1 vt A ucide cu ajutorul curentului electric. 2-3 A se omorî (sau a-și produce leziuni) în urma unei (puternice) descărcări în corp. electrocutat1 sm [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: electrocuta] 1-3 (Rar) Electrocutare (1-3). electrocutat2, ~ă a [At: BELEA, P. A. 145 / Pl: ~ați, ~e i E: electrocuta] 1 Ucis prin electrocutare. 2 Mort prin electrocutare (2). 3 Care și-a produs leziuni prin electrocutare (3). 4 Vătămat prin electrocutare. ELECTROCUTÁ, electrocutez,
vb. I.
Tranz. și
refl. A omorî sau a muri prin electrocutare. – Din
fr. électrocuter. ELECTROCUTÁ, electrocutez,
vb. I.
Tranz. și
refl. A omorî sau a muri prin electrocutare. – Din
fr. électrocuter. ELECTROCUTÁ, electrocutez,
vb. I.
Tranz. A ucide sau a răni prin curent electric; a executa (un condamnat) cu ajutorul curentului electric.
electrocutá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 electrocuteáză
electrocutá vb., ind. prez. 1 sg. electrocutéz, 3 sg. și pl. electrocuteáză ELECTROCUTÁ vb. I. tr., refl. A (se) omorî cu ajutorul unui curent electric. [< fr. électrocuter].
ELECTROCUTÁ vb. tr.,
refl. a (se) accidenta, a (se) omorî, ca urmare a trecerii curentului electric prin corp. (< fr. électrocuter)
A ELECTROCUTÁ ~éz tranz. A face să se electrocuteze. /<fr. électrocuter A SE ELECTROCUTÁ mă ~éz intranz. A muri sub acțiunea curentului electric. /<fr. électrocuter *electrocutéz v. tr. (din electric și cut din execut). Omor pin electricitate (trăsnesc). V.
curentez. Electrocutat dex online | sinonim
Electrocutat definitie
Intrare: electrocuta
electrocuta verb grupa I conjugarea a II-a