electrobuz sn [At: LTR² / Pl: ~e / E: fr électrobus, ger Elektrobus] Autovehicul de transport în comun, acționat de un motor alimentat de la un acumulator propriu (mecanic sau electric) de energie.

ELECTROBÚZ, electrobuze, s. n. Autovehicul de transport în comun, acționat de un motor electric alimentat de la un acumulator propriu (mecanic sau electric) de energie. – Din germ. Elektrobus, fr. électrobus.

ELECTROBÚZ, electrobuze, s. n. Autovehicul de transport în comun, acționat de un motor electric alimentat de la un acumulator propriu (mecanic sau electric) de energie. – Din germ. Elektrobus, fr. électrobus.

electrobúz (vehicul) s. n., pl. electrobúze

electrobúz s. n., pl. electrobúze

ELECTROBÚZ s.n. Vehicul de transport în comun, cu motor electric, alimentat de acumulatoare. [Cf. fr. électrobus, germ. Elektrobus].

ELECTROBÚZ s. n. vehicul de transport în comun cu motor electric. (< germ. Elektrobus, fr. électrobus)

ELECTROBÚZ ~e n. Autobuz cu motor electric. /<germ. Elektrobus, fr. électrobus

electrobúz s. n. (transp.) Autobuz acționat electric ◊ „Pe străzile orașului japonez Nagoya a început să circule un electrobuz de pasageri, care folosește energia unor baterii de acumulatoare.” I.B. 14 III 73 p. 4 (din germ., rus. Elektrobus, fr. électrobus; DTP, D.Tr.; DEX, DN3)