Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru elastomer

elastomer sm [At: LTR2 / Pl: ~i / E: fr ├ęlastom├Ęre] Substan╚Ť─â natural─â sau sintetic─â cu propriet─â╚Ťi plastice ╚Öi elastice asem─ân─âtoare cu ale cauciucului natural.
ELASTOM├ëR, elastomeri, s. m. Polimer sintetic cu propriet─â╚Ťi plastice ╚Öi elastice asem─ân─âtoare cu ale cauciucului natural. ÔÇô Din fr. ├ęlastom├Ęre.
ELASTOM├ëR, elastomeri, s. m. Polimer sintetic cu propriet─â╚Ťi plastice ╚Öi elastice asem─ân─âtoare cu ale cauciucului natural. ÔÇô Din fr. ├ęlastom├Ęre.
elastom├ęr s. m., pl. elastom├ęri
elastom├ęr s. m., pl. elastom├ęri
ELASTOM├ëR s.m. Substan╚Ť─â natural─â sau sintetic─â prezent├ónd propriet─â╚Ťi elastice ╚Öi put├ónd servi drept cauciuc artificial. [< fr. ├ęlastom├Ęre].
ELASTOM├ëR s. m. polimer sintetic prezent├ónd propriet─â╚Ťi elastice ╚Öi plastice asem─ân─âtoare cu cele ale cauciucului natural. (< fr. ├ęlastom├Ęre)
ELASTOM├ëRI (< fr. {i}) s. m. pl. (CHIM.) Polimeri sintetici cu propriet─â╚Ťi ├«nalt elastice, asem─ân─âtoare cu ale cauciucului natural (ex. cauciucurile sintetice, polimerii plastifia╚Ťi ╚Öi mul╚Ťi produ╚Öi anorganici, printre care sulful elastic, seleniul elastic etc.).
ELASTO- ÔÇ×elasticitate, fibre elasticeÔÇŁ. ÔŚŐ gr. elastes ÔÇ×care se ├«ntindeÔÇŁ > fr. ├ęlasto-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. elasto-. Ôľí ~mer (v. -mer), s. m., polimer sintetic cu propriet─â╚Ťi plastice ╚Öi elastice asem─ân─âtoare cauciucului natural; ~metrie (v. -metrie1), s. f., m─âsurarea elasticit─â╚Ťii unor corpuri; ~metru (v. -metru1), s. n., aparat folosit ├«n panifica╚Ťie pentru determinarea gradului de elasticitate a glutenului; ~patie (v. -patie), s. f., deficien╚Ť─â a ╚Ťesutului elastic; ~rexie (v. -rexie), s. f., ruptur─â a fibrelor ╚Ťesutului elastic; ~tonometrie (v. tono-, v. -metrie1), s. f., metod─â de m─âsurare a tensiunii intraoculare.

Elastomer dex online | sinonim

Elastomer definitie

Intrare: elastomer
elastomer substantiv masculin