ELAMÍT, -Ă, elamiți, -te, s. m. și f. Persoană aparținând unei populații care a trăit în milen. III-I î. H. în Elam (provincie din sud-estul Iranului). ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de elamiți (1). – Din engl. Elamite.

elamít adj. m., s. m., pl. elamíți; adj. f., s. f. elamítă, pl. elamíte

*elamítă (limbă) s. f., g.-d. art. elamítei

elamít adj. m., pl. elamíți; f. sg. elamítă, pl. elamíte