elagare sf [At: LTR2 / Pl: ~gări / E: elagaj, cf fr élaguer] 1-2 Elagaj (1-2).

ELAGÁRE, elagări, s. f. Elagaj. – Cf. fr. élagage.

ELAGÁRE, elagări, s. f. Elagaj. – Cf. fr. élagage.

elagáre (elagaj) s. f., g.-d. art. elagắrii; pl. elagắri

elagáre s. f., g.-d. art. elagării; pl. elagări

ELAGÁRE s.f. (Silv.) Operație de tăiere a ramurilor din partea de jos a coroanei unui arbore; elagaj. [După fr. élaguer, élagage].

ELAGÁRE s. f. tăiere a ramurilor din partea de jos a tulpinii arborilor; elagaj. (după fr. élaguer)