elabora vt [At: NEGULICI / Pzi: ~rez, 3 (înv) elaboră / E: fr élaborer, lat elaborare] 1 (Rar; d. organe, organisme etc.; c.i. secreții) A secreta. 2 (Rar; d. organe, organisme etc.; c.i. alimente) A digera. 3 (Rar; pex; d. creier) A interpreta. 4 A da o formă definitivă unei idei, unei doctrine, unui text de lege etc. Si: a alcătui, a compune, a crea, a formula, a efectua, a întocmi, a realiza. 5 (Pex) A redacta. 6 A transpune. 7 A pregăti. 8 A lucra. 9 A face anumite modificări. 10-11 A efectua operațiile necesare pentru (extragerea de metale din minereuri sau pentru) obținerea unor aliaje în stare topită în vederea turnării lor.

elaborare sf [At: DÎMBOVIȚA (1858), 22/19 / Pl: ~rări / E: elabora] 1 (Rar; d. organe, organisme etc.) Secreție. 2 (Rar; d. organe, organisme etc.) Digerare. 3 Interpretare. 4 Formulare definitivă (printr-o muncă metodică și susținută) a unei idei, doctrine, a unui text de lege etc. Si: alcătuire, compunere, creație, întocmire, realizare, (înv) elaborat1 (1), elaborație (3). 5 (Pex) Redactare. 6 Transpunere. 7 Pregătire. 8 Lucrare. 9 Efectuare a unor anumite modificări Si: elaborat1 (9). 10-11 Efectuare a operațiilor necesare pentru extragerea de metale din minereuri sau pentru obținerea unor aliaje în stare topită în vederea turnării lor Si: elaborat1 (10-11). 12-13 Ansamblu al operațiilor efectuate pentru (extragerea de metale sau pentru) obținerea unui aliaj.

ELABORÁ, elaborez, vb. I. Tranz. 1. A realiza, a da o formă definitivă unei idei, unei doctrine, unui text de lege etc.; a alcătui1, a întocmi; p. ext. a redacta. 2. A efectua operațiile necesare pentru extragerea de metale din minereuri sau pentru obținerea unor aliaje în stare topită în vederea turnării lor. – Din fr. élaborer, lat. elaborare.

ELABORÁRE, elaborări, s. f. Acțiunea de a elabora și rezultatul ei; lucrare. – V. elabora.

ELABORÁ, elaborez, vb. I. Tranz. 1. A realiza, a da o formă definitivă unei idei, unei doctrine, unui text de lege etc.; a alcătui1, a întocmi; p. ext. a redacta. 2. A efectua operațiile necesare pentru extragerea de metale din minereuri sau pentru obținerea unor aliaje în stare topită în vederea turnării lor. – Din fr. élaborer, lat. elaborare.

ELABORÁRE, elaborări, s. f. Acțiunea de a elabora și rezultatul ei; lucrare. – V. elabora.

ELABORÁ, elaborez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la idei, doctrine, texte literare, juridice etc.) A da o formă definitivă pe baza unor elemente nesistematizate de mai înainte; a formula. V. crea, redacta. Statul sovietic a elaborat mărețele planuri cincinale. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2538. 2. A efectua operațiile necesare pentru obținerea industrială a unui aliaj.

ELABORÁRE, elaborări, s. f. Acțiunea de a elabora și rezultatul ei; formulare. Continuînd să dea ajutor pentru elaborarea invențiilor și raționalizării, cabinetul tehnic se preocupă permanent și de extinderea metodelor înaintate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2696. În elaborarea teoretică a problemelor perioadei de trecere de la capitalism la socialism, în condițiile specifice țării noastre, o deosebită însemnătate are activitatea științifică a catedrelor de științe sociale, publicarea de lecții, monografii, studii etc. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 362, 5/6. Eminescu dispunea, în momentul elaborării poetice, de materialul de limbă necesar. ROSETTI, S. L. 41.

elaborá (a ~) vb., ind. prez. 3 elaboreáză

elaboráre s. f., g.-d. art. elaborắrii; pl. elaborắri

elaborá vb., ind. prez. 1 sg. elaboréz, 3 sg. și pl. elaboreáză

elaboráre s. f., g.-d. art. elaborării; pl. elaborări

ELABORÁ vb. 1. v. crea. 2. v. redacta. 3. v. inventa. 4. v. emite.

ELABORÁRE s. 1. v. creare. 2. v. redactare. 3. v. inventare. 4. v. emitere.

ELABORÁ vb. I. tr. 1. A formula, a da o formă definitivă unei idei, unui text, unei opere etc.; a crea. 2. A prepara, a lucra; a face anumite modificări. [< fr. élaborer, it., lat. elaborare].

ELABORÁRE s.f. Acțiunea de a elabora și rezultatul ei; formulare, lucrare. [< elabora].

ELABORÁ vb. tr. 1. a crea, a redacta o operă, un text etc. 2. a efectua operațiile necesare pentru obținerea unui metal, a unui aliaj. (< fr. élaborer, lat. elaborare)

A ELABORÁ ~éz tranz. 1) (planuri, idei, texte, opere etc.) A face să ia ființă și să capete formă definitivă; a alcătui; a întocmi. 2) (legi, decrete) A pune în vigoare în mod oficial; a emite. 3) (aliaje, oțel) A obține ca urmare a efectuării unor operații speciale. /<fr. élaborer, lat. elaborare

elaborà v. 1. a face să sufere o transformare: stomacul elaborează alimentele; 2. fig. a prepara cu îngrijire: a elabora un proiect de lege.

*elaboréz v. tr. (lat. elabóro, -áre, a lucra, d. labor, muncă). Prepar un product pintr’o muncă ascunsă: stomahu elaborează alimentele. Fig. Elaborez un proĭect de lege, îl daŭ gata lucrat în întregime.

ELABORA vb. 1. a alcătui, a compune, a crea, a întocmi, a realiza, a redacta, a scrie, (înv.) a izvodi, a redija, a tocmi. (A ~ o operă valoroasă.) 2. a alcătui, a compune, a concepe, a face, a formula, a întocmi, a redacta. (Raportul a fost ~ de o comisie.) 3. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a face, a găsi, a gîndi, a imagina, a inventa, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (înv. și pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a naște, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de...) 4. a emite, a enunța, a expune, a formula. (A ~ noua lui teorie asupra...)

ELABORARE s. 1. alcătuire, compunere, creare, întocmire, realizare, redactare, scriere, scris, (înv.) izvodire, redacție, redijare. (~ unei opere literare.) 2. concepere, formulare, întocmire, redactare. (~ unei scrisori.) 3. concepere, creare, imaginare, inventare, născocire, plănuire, plăsmuire, proiectare, realizare, scornire, (înv. și pop.) izvodire. (~ unui nou sistem de...) 4. emitere, enunțare, expunere, formulare. (~ unei noi teorii asupra...)