ejector sn [At: LTR2, VII, 122 / Pl: ~oare / E: fr éjecteur] 1 Aparat care servește la evacuarea unui fluid. 2 Dispozitiv la armele de vânătoare basculante, care, la deschiderea acestora, extrage și aruncă din țeavă tubul cartușului. 3 Dispozitiv folosit la casetofoane pentru scoaterea casetei din carcasă.

EJECTÓR, ejectoare, s. n. 1. Aparat care servește la evacuarea unui fluid dintr-un rezervor. 2. Dispozitiv la armele de vânătoare basculante, care, la deschiderea acestora, extrage și aruncă din țeavă tubul cartușului. 3. Dispozitiv folosit la casetofoane pentru scoaterea casetei din locașul ei. – Din fr. éjecteur.

EJECTÓR, ejectoare, s. n. 1. Aparat care servește la evacuarea unui fluid dintr-un rezervor. 2. Dispozitiv la armele de vânătoare basculante, care, la deschiderea acestora, extrage și aruncă din țeavă tubul cartușului. 3. Dispozitiv folosit la casetofoane pentru scoaterea casetei din locașul ei. – Din fr. éjecteur.

EJECTÓR, ejectoare, s. n. Aparat care servește la evacuarea fluidului dintr-un rezervor, pe care îl antrenează cu ajutorul unei vine de fluid.

ejectór s. n., pl. ejectoáre

ejectór s. n., pl. ejectoáre

EJECTÓR s.n. 1. Aparat pentru evacuarea fluidelor dintr-un rezervor. 2. Dispozitiv la armele de vânătoare care servește la aruncarea din țeavă a cartușului percutat. [< fr. éjecteur, germ. Ejektor].

EJECTÓR s. n. 1. dispozitiv pentru evacuarea unui fluid dintr-un rezervor prin efectul de aspirație și de antrenare a fluidului de către un alt fluid în mișcare. 2. dispozitiv la armele de vânătoare basculante care aruncă din țeavă cartușul percutat. 3. dispozitiv la casete pentru scoaterea casetei. (< fr. éjecteur)

EJECTÓR ~oáre n. 1) Aparat pentru ejecție. 2) Dispozitiv la armele de vânătoare care scoate și aruncă din țeavă tubul cartușului. /<fr. éjecteur

EJECTOR piesă tubulară a unui motor cu reacție prin care gazele sunt evacuate în atmosferă.