ejaculare definitie

2 intrări

15 definiții pentru ejaculare

ejacula vi [At: LM / Pzi: ~lez / E: fr éjaculer] (D. masculi) A elimina sperma prin canalul uretral.
ejaculare sf [At: DN2 / Pl: ~lări / E: ejacula] Eliminare a spermei prin canalul uretral Si: ejaculat, ejaculație (1).
EJACULÁ, ejaculez, vb. I. Tranz. A elimina sperma prin canalul uretral. – Din fr. éjaculer.
EJACULÁRE, ejaculări, s. f. Acțiunea de a ejacula și rezultatul ei; ejaculație. – V. ejacula.
EJACULÁ, ejaculez, vb. I. Tranz. A elimina sperma prin canalul uretral. – Din fr. éjaculer.
EJACULÁRE, ejaculări, s. f. Acțiunea de a ejacula și rezultatul ei; ejaculație. – V. ejacula.
ejaculá (a ~) vb., ind. prez. 3 ejaculeáză
ejaculáre s. f., g.-d. art. ejaculắrii; pl. ejaculắri
ejaculá vb., ind., prez. 1 sg. ejaculéz, 3 sg. și pl. ejaculeáză
ejaculáre s. f., g.-d. art. ejaculării; pl. ejaculări
EJACULÁ vb. I. intr. A arunca afară un lichid. [< fr. éjaculer].
EJACULÁRE s.f. Acțiunea de a ejacula și rezultatul ei; ejaculație. [< ejacula].
EJACULÁ vb. intr. a elimina sperma (prin canalul uretral). (< fr. éjaculer)
A EJACULÁ ~éz tranz. A elimina sperma. /<fr. éjaculer
A EJACULA a avea o cădere de calciu, a avea ornic, a-i da mustul în fiert, a da sămânța pe iarbă, a-i da tărâța în foc, a face bulbuci, a face hărți, a gripa cuiva carburatorul, a intra în vamă, a se lăsa mare, a pritoci, a sădi sămânța în tunel, a slobozi, a spumega, a stropi, a-i stropi crinul (unei femei), a stropi gazonul, a termina, a țâșni duhul (din cineva), a umple chiseaua (cuiva), a varia, a-i veni, a veni cu ornic.

ejaculare dex

Intrare: ejacula
ejacula verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: ejaculare
ejaculare substantiv feminin