egrasíe sf vz igrasie

IGRASÍE s. f. Umezeală persistentă a pereților de zidărie ai unei construcții, datorată apei reținute în porii materialelor din care sunt executați. ◊ Expr. (Fam. și arg.) A avea igrasie la cap (sau la mansardă) = a fi prost, zăpăcit sau nebun. – Din ngr. igrasía.

IGRASÍE s. f. Umezeală persistentă a pereților de zidărie ai unei construcții, datorată apei reținute în porii materialelor din care sunt executați. ◊ Expr. (Fam. și arg.) A avea igrasie la cap (sau la mansardă) = a fi prost, zăpăcit sau nebun. – Din ngr. igrasía.

IGRASÍE s. f. Umezeală care se formează în pereții unei clădiri datorită apei din pămînt care pătrunde prin zid. Încăperea încredințată lui era fără igrasie. PAS, Z. IV 111. Te oprea, în prag, un miros înecăcios de petrol ars și de pivniță. Zidul din fund își ascunsese igrasia după un covor. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 18.

igrasíe (i-gra-) s. f., art. igrasía, g.-d. igrasíi, art. igrasíei

igrasíe s. f. (sil. -gra-), art. igrasía, g.-d. igrasíi, art. igrasíei

IGRASÍE s. umezeală, (reg.) mucegăială, reveneală. (~ a pereților.)

igrasíe (-íi), s. f. – Umezeală a pereților. – Mr. igrasie. Ngr. ὐγρασία (DAR; Gáldi 199). – Der. igrasios, adj. (umed).

IGRÁSIE f. Umezeală persistentă a pereților unei clădiri, datorată reținerii apei în porii materialelor din care sunt construiți. [G.-D. igrasiei; Sil. i-gra-] /<ngr. igrasía

egrasie f. V. igrasie.

igrasie f. umezeala pereților casei. [Gr. mod.].

egrasíe, V. igrasie.

igrasíe f. (ngr. și vgr. ῾ygrasía, umezeală, d. ῾ygrós, umed). Umezeală (în zidurĭ). – Și egr-.

IGRASIE s. umezeală, (reg.) mucegăială, reveneala. (~ a pereților.)