Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru egolatrie

egolatr├şe sf [At: V. ROM. februarie 1960, 164 / Pl: ~ii / E: cf lat ego, dup─â idolatrie] (Rar) 1 Adorare a propriei persoane Si: narcisism. 2 Egotism (1).
EGOLATR├ŹE s. f. Manie de a se preocupa exagerat de propria persoan─â; supraestimare a valorii personale; egotism. ÔÇô Cf. lat. ego (dup─â idolatrie).
EGOLATR├ŹE s. f. Manie de a se preocupa exagerat de propria persoan─â; supraestimare a valorii personale; egotism. ÔÇô Cf. lat. ego, dup─â idolatrie.
egolatr├şe (-la-tri-) s. f., art. egolatr├şa, g.-d. egolatr├şi, art. egolatr├şei
egolatr├şe s. f. (sil. -tri-), art. egolatr├şa, g.-d. egolatr├şi, art. egolatr├şei
EGOLATR├ŹE s. v. egocentrism.
EGOLATR├ŹE s.f. (Rar) Adorare de sine, divinizare a propriei persoane. [Gen. -iei. / cf. lat. ego ÔÇô eu, gr. latreia ÔÇô adora╚Ťie].
EGOLATR├ŹE s. f. adora╚Ťie patologic─â a propriei persoane; egotism. (< ego- + -latrie)
EGOLATR├ŹE f. Adorare a propriei persoane. /Ego- + -latrie
EGOLATRIE s. egocentrism, egotism. (~ unei persoane.)
EGO-1 ÔÇ×eu, propria persoan─âÔÇŁ. ÔŚŐ L. ego ÔÇ×euÔÇŁ > fr. ├ęgo-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. ego-. Ôľí ~centric (v. -centric), adj., s. m. ╚Öi f., (persoan─â) care prive╚Öte totul prin prisma intereselor ╚Öi sentimentelor proprii, consider├«ndu-se centrul oric─ârei situa╚Ťii; ~filie (v. -filie1), s. f., iubire patologic─â de sine; ~latrie (v. -latrie), s. f., adora╚Ťie patologic─â a propriei persoane; sin. egocentrism; ~latru (v. -latru), adj., st─âp├«nit de egolatrie.

Egolatrie dex online | sinonim

Egolatrie definitie

Intrare: egolatrie
egolatrie substantiv feminin
  • silabisire: -tri-