ego definitie

14 definiții pentru ego

álter égo sm [At: DEX2 / E: lat alter ego] 1 Persoană identică în comparație cu alta. 2 (Fig; rar) Om de încredere.
ÁLTER ÉGO loc. s. m. Al doilea eu; persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui. ♦ Om de încredere, prieten nedespărțit. – Loc. lat.
ÁLTER ÉGO s. m. Al doilea eu; persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui. ♦ Om de încredere, prieten nedespărțit. – Loc. lat.
álter égo (lat.) loc. s. m.
álter égo s. m.
ALTER ÉGO s.m. Al doilea eu; persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui; (p. ext.) om de încredere, prieten nedespărțit. [< lat. alter – alt, ego – eu].
EGO- Element prim de compunere savantă însemnând „eu”, „propria persoană”. [< lat. ego].
ÁLTER ÉGO s. m. persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui. ◊ prieten nedespărțit. (< lat. alter ego, al doilea eu)
EGO- elem. „eu”, „propria persoană”. (< fr. égo-, cf. lat. ego, eu)
ÁLTER ÉGO m. 1) Un alt eu, interior. 2) Persoană care se aseamănă până la identificare cu o alta. 3) Persoană în care poți avea încredere ca în tine însuți. /Cuv. lat.
alter-ego m. un al doilea eu însumi.
AEGO-, v. EGO-2.
EGO-1 „eu, propria persoană”. ◊ L. ego „eu” > fr. égo-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. ego-. □ ~centric (v. -centric), adj., s. m. și f., (persoană) care privește totul prin prisma intereselor și sentimentelor proprii, considerîndu-se centrul oricărei situații; ~filie (v. -filie1), s. f., iubire patologică de sine; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație patologică a propriei persoane; sin. egocentrism; ~latru (v. -latru), adj., stăpînit de egolatrie.
EGO-2 (AEGO-) „capră, behăit de capră”. ◊ gr. aix, aigos „capră” > L. sav. ego- și aego-, fr. égo-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. ego- și aego-. □ ~bronhofonie (v. bronho-, v. -fonie1), s. f., bronhoegofonie*; ~ceras (aegoceras) (v. -ceras), s. m., specie de amonit caracteristic triasicului, cu cochilia răsucită spre interior și cu coaste rare și proeminente; ~fonie (v. -fonie1), s. f., voce asemănătoare behăitului de capră, cu timbru nazal, percepută stetoacustic la nivelul superior al unei colecții pleurale mijlocii.

ego dex

Intrare: alter ego
alter-ego locuțiune substantivală masculin
alter
ego 1 latin
alter ego masculin locuțiune substantivală
Intrare: ego (pref. - capră)
aego
ego 3 pref. - capră element de compunere prefix
Intrare: ego (pref. - eu)
ego 2 pref. - eu