egeeán, ~ă a [At: D. GUSTI, P. A. 191 / P: ~ge-ean / Pl: ~eni, ~ene / E: fr égéén] 1 Care aparține Mării Egee Si: egeic (1). 2 Care se referă la popoarele din jurul Mării Egee. 3 (Îs) Arta ~ă Artă apărută în Creta și răspândită în insulele Mării Egee și în sudul Greciei (sec. XXX-XII î.Hr.). corectată

EGEEÁN, -Ă, egeeni, -e, adj. Care se referă la popoarele din zona Mării Egee. [Pr.: -ge-ean] – Din fr. égéen.

EGEEÁN, -Ă, egeeni, -e, adj. Care se referă la popoarele din zona Mării Egee. [Pr.: -ge-ean] – Din fr. égéen.

egeeán (-ge-ean) adj. m., pl. egeéni (-ge-eni); f. egeeánă, pl. egeéne

egeeán adj. m. (sil. -ge-ean), pl. egeéni; f. sg. egeeánă, pl. egeéne

EGEEÁN, -Ă adj. referitor la popoarele de la Marea Egee. ◊ civilizație egeeană = nume dat civilizațiilor preelenice care s-au dezvoltat între anii 2600 și 1200 î. Chr. în insulele și pe coastele Mării Egee. (< fr. egéen)

EGEEÁN, -Ă (< fr.) adj. Care se referă la popoarele sau ținuturile din jurul Mării Egee. ◊ Cultura e. (cretano-minoică) = termen pentru desemnarea culturii Greciei antice din Epoca bronzului (c. 2.800-1.100 î. Hr.); are următoarele variante geografice: în ins. Creta – cultura minoică; în Grecia continentală – cultura elenă; în ins. din M. Egee – cultura cicladică.