ecvalá v vz egala

egalá [At: HELIADE, D. J. 5/1 / V: (înv) ecvalá / Pzi: ~léz, (îvr) egál / E: fr égaler] 1-2 vtr A ajunge (sau a aduce pe cineva) la același nivel (de evoluție, de dezvoltare, de importanță, al calității, al cantității, al intensității etc.) Si: a egaliza (1-2). 3 vr A se compara. 4 vt (Spt) A obține același număr de puncte cu adversarul. 5 vt (Mat; înv) A fi egal cu... 6 vi (Rar) A avea aceeași valoare, aceeași semnificație etc. (dintr-un anumit punct de vedere) cu altcineva. corectată

egaláre sf [At: ANTONESCU, D. / Pl: ~lắri / E: egala] 1-2 Ajungere (sau aducere a cuiva) la același nivel (de evoluție, de dezvoltare, de importanță, al calității, al cantității, al intensității etc.) Si: egalat¹ (1-2), egalizare (1-2), egalizat¹ (1-2). 3 Comparare. 4 (Spt) Obținere a aceluiași număr de puncte Si: egalat¹ (4).

EGALÁ, egalez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A face să fie sau a fi la fel cu altul într-o anumită privință; a face să devină sau a deveni egal. ♦ Tranz. (Sport) A obține același număr de puncte cu altcineva. – Din fr. égaler.

EGALÁRE, egalări, s. f. Acțiunea de a (se) egala. – V. egala.

EGALÁ, egalez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A face să fie sau a fi la fel cu altul într-o anumită privință; a face să devină sau a deveni egal. ♦ Tranz. (Sport) A obține același număr de puncte cu altcineva. – Din fr. égaler.

EGALÁRE, egalări, s. f. Acțiunea de a (se) egala. – V. egala.

EGALÁ, egalez, vb. I. 1. Refl. reciproc. A fi la fel în anumite privințe. Duduia Lizuca și cînele Patrocle, ființe simple care se egalează și se pricep. IBRĂILEANU, S. 7. ♦ Tranz. A face să fie la fel cu altul în anumite privințe. 2. Intranz. (Sport) A ajunge la același număr de puncte. Echipa Dinamo a egalat, jocul terminîndu-se cu 2-2.

EGALÁRE s. f. Acțiunea de a (se) egala. În jocul dintre «Dinamo» și «Progresul», egalarea a venit în repriza a doua.

egalá (a ~) vb., ind. prez. 3 egaleáză

egaláre (egalizare) s. f., g.-d. art. egalắrii; pl. egalắri

egalá vb., ind. prez. 1 sg. egaléz, 3 sg. și pl. egaleáză

egaláre s. f., g.-d. art. egalării; pl. egalări

EGALÁ vb. 1. v. egaliza. 2. a ajunge. (L-a ~ la scor.)

EGALÁRE s. v. egalizare.

EGALÁ vb. I. 1. tr., refl. A face sau a deveni egal; a fi sau a face să fie (aproape) la fel cu altul în anumite privințe. 2. tr. (Sport) A atinge același număr de puncte cu altcineva. [< fr. égaler].

EGALÁRE s.f. Acțiunea de a egala și rezultatul ei. [< egala].

EGALÁ vb. I. tr., refl. a face, a deveni egal; a fi sau a face să fie la fel cu altul în anumite privințe. II. tr. (sport) a atinge același număr de puncte cu altcineva. (< fr. égaler)

A EGALÁ¹ ~éz tranz. 1) A face să fie egal. 2) (suprafețe, terenuri) A face să devină neted; a netezi; a îndrepta; a nivela; a aplana. /<fr. égaler

A EGALÁ² ~éz intranz. sport A face scor egal cu adversarul. /<fr. égaler

A SE EGALÁ mă ~éz intranz. A deveni egal (sub aspect calitativ sau cantitativ). /<fr. égaler

egalà v. 1. a face egal: a egala părțile; 2. a fi egal cu: nimic nu egala curajul său.

*egaléz v. tr. (fr. égaler). Fac egal: moartea îĭ egalează pe toțĭ oameniĭ. Îs egal: nimica nu egalează curaju luĭ.

EGALA vb. 1. a egaliza. (A ~ lungimea a două bare.) 2. a ajunge. (L-a ~ la scor.)

EGALARE s. egalizare. (~ lungimii celor două bare.)