efód sn [At: NEAGOE, ÎNV. 22/31 / V: (înv) ~fúd / S și: ephod / Pl: ~uri, ~oáde / E: fr éphod, ngr ἐφοδος] 1 Brâu de mătase, bogat ornamentat, purtat de preoți la vechii evrei. 2 Veșmânt scurt, fără mâneci, purtat peste haină de preoți în timpul serviciului religios, la vechii evrei.

efúd sn vz efod

EFÓD s. n. tunică îmbrăcată de preoții evrei în timpul marilor ceremonii. (< fr. éphod)

efod n. tunica preoților evrei, mai ales cea bogat împodobită a marelui preot.

*efód n., pl. urĭ saŭ oade (fr. ephod, d. ebr. aphad, a te îmbrăca cu). Tunică de ceremonie a mareluĭ preut la vechiĭ Ebreĭ.