efilat definitie

2 intrări

10 definiții pentru efilat

efilá [At: ABC SĂN., 206 / Pzi: ~léz / E: fr effiler] (Frm) 1-2 vtr A (se) subția. 3 vt A tăia, șuviță cu șuviță, dintr-un păr foarte des. 4 vt A destrăma o țesătură fir cu fir.
efilát, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ați, ~e / E: fr effilé] (Frm) 1 Subțiat. 2 (D. păr) Tăiat șuviță cu șuviță. 3 (D. țesături) Destrămat fir cu fir.
EFILÁ, efilez, vb. I. Tranz. și refl. (Tehn.) A (se) subția. – Din fr. effiler.
EFILÁ, efilez, vb. I. Tranz. și refl. (Tehn.) A (se) subția. – Din fr. effiler.
efilá vb. ind. prez. 1 sg. efiléz, 3 sg. și pl. efileáză
efilát adj. m., pl. efiláți; f. sg. efilátă, pl. efiláte
EFILÁ vb. I. tr., refl. (Franțuzism) A (se) subția, a slăbi, a căpăta siluetă. ♦ tr. A rări, a fila părul cuiva. ♦ A destrăma o țesătură (fir cu fir). [< fr. effiler].
EFILÁT, -Ă adj. (Franțuzism) Lung și subțire. ◊ Talie efilată = mijloc subțire, tras prin inel. [< fr. effilé].
EFILÁ cv. I. tr., refl. a (se) subția, a slăbi, a căpăta siluetă. II. tr. a rări, a fila părul. ◊ a destrăma o țesătură (fir cu fir). (< fr. effiler)
EFILÁT adj. lung și subțire. ♦ talie ~ă = mijloc subțire, tras prin inel. (< fr. effilé)

efilat dex

Intrare: efila
efila verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: efilat
efilat adjectiv