eficiénță sf [At: LM / P: ~ci-en~ / Pl: ~țe / E: fr efficience, lat efficientia] 1-4 Eficacitate (1-4). 5-7 (Îlav) Cu ~ În mod eficient (1-3).

EFICIÉNȚĂ, eficiențe, s. f. Eficacitate. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. efficience.

EFICIÉNȚĂ, eficiențe, s. f. Eficacitate. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. efficience.

EFICIÉNȚĂ, eficiențe, s. f. Faptul de a fi eficient; efect util, activ; eficacitate. – Pronunțat: -ci-en-.

eficiénță (-ci-en-) s. f., g.-d. art. eficiénței; pl. eficiénțe

eficiénță s. f. (sil. -ci-en-), g.-d. art. eficiénței; pl. eficiénțe

EFICIÉNȚĂ s. v. eficacitate.

Eficiență ≠ ineficiență

EFICIÉNȚĂ s.f. Faptul de a fi eficient; eficacitate. [< fr. efficience, lat. efficientia].

EFICIÉNȚĂ s. f. eficacitate; randament. ♦ ~ economică = raportul dintre rezultatele obținute în activitatea economică și eforturile depuse. (< fr. efficience, lat. efficientia)

EFICIÉNȚĂ f. Caracter eficient; eficacitate. [G.-D. eficienței; Sil. e-fi-ci-en-ță] /<fr. efficience, lat. efficiencia

EFIClENȚĂ s. 1. eficacitate, folos, operativitate, productivitate, randament, valoare. (~ unei metode.) 2. eficacitate, productivitate. (~ muncii.)