efedrin definitie

10 definiții pentru efedrin

efedrín sn vz efedrină
efedrínă sfs [At: NICA, L. VAM. 86 / V: (îvr) ~ín sn (S și: ephedrin) / E: fr éphédrine] (Frm) Alcaloid solubil în alcool, în eter și în cloroform, ai cărui derivați se folosesc mai ales ca stimulent nervos sau în tratamentul bolilor căilor respiratorii.
EFEDRÍNĂ s. f. Alcaloid solubil în alcool, în eter și în cloroform, ai cărui derivați, solubili în apă, se folosesc în special în tratamentul bolilor căilor respiratorii. – Din fr. éphédrine.
EFEDRÍNĂ s. f. Alcaloid solubil în alcool, în eter și în cloroform, ai cărui derivați, solubili în apă, se folosesc în special în tratamentul bolilor căilor respiratorii. – Din fr. éphédrine.
EFEDRÍNĂ s. f. Alcaloid solubil în alcool, în eter și în cloroform, al cărui clorhidrat, solubil în apă, se întrebuințează în medicină.
efedrínă (-fe-dri-) s. f., g.-d. art. efedrínei
efedrínă s. f. (sil. -dri-), g.-d. art. efedrínei
EFEDRÍNĂ s.f. Alcaloid solubil în alcool, în eter și în cloroform, al cărui derivați se folosesc în farmacie. [< fr. éphédrine].
EFEDRÍNĂ s. f. alcaloid extras dintr-un arbust, solubil în alcool, în eter și cloroform și cu acțiune vasoconstrictoare. (< fr. éphédrine)
EFEDRÍNĂ f. Substanță de proveniență vegetală folosită în medicină pentru tratarea bolilor respiratorii. [G.-D. efedrinei; Sil. e-fe-dri-nă] /<fr. éphéedrine

efedrin dex

Intrare: efedrină
efedrină substantiv feminin
  • silabisire: -dri-
efedrin