Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

25 defini╚Ťii pentru efectuare

efectua vt [At: VASICI, M. II, 253/2 / V: (├«nv) ~u├ş, ~eptu├ş / P: ~tu-a / Pzi: ~u├ęz / E: fr effectuer, lat effetuare] 1 A face s─â devin─â real, s─â existe (├«n urma unei activit─â╚Ťi prestate ├«n acest scop). 2 A aduce la ├«ndeplinire. 3 A pune ├«n aplicare Si: a ├«nf─âptui, a realiza, a s─âv├ór╚Öi. 4 A face s─â se produc─â, s─â aib─â loc. 5 A fi, a servi drept cauz─â pentru apari╚Ťia sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen etc. 6 (C.i. bunuri materiale, valori ╚Ötiin╚Ťifice sau artistice etc.) A crea (printr-o activitate oarecare). 7 A ├«ntreprinde o ac╚Ťiune (pentru atingerea unui scop) Si: a executa, a face. 8 (C.i. diverse munci, ├«ndeletniciri, servicii etc.) A presta. 9 (C.i. diverse munci, ├«ndeletniciri, servicii etc.) A practica.
efectu├íre sf [At: BARI╚ÜIU, P. A. III, 428 / Pl: ~uß║»ri / E: efectua] 1 Aducere la ├«ndeplinire. 2 Punere ├«n aplicare. 3 Creare (printr-o activitate oarecare). 4 (D. bunuri materiale, valori ╚Ötiin╚Ťifice sau artistice etc.) Realizare prin munc─â. 5 ├Äntreprindere a unei ac╚Ťiuni (pentru atingerea unui scop). 6 (D. diverse feluri de munci, ├«ndeletniciri, servicii etc.) Practicare.
efectui vt vz efectua
efectu├şre sf vz efectuare
efeptu├ş v vz efectua
EFECTU├ü, efectuez, vb. I. Tranz. A face, a realiza, a ├«nf─âptui; a ├«ndeplini, a executa. [Pr.: -tu-a] ÔÇô Din fr. effectuer, lat. effectuare.
EFECTU├üRE, efectu─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a efectua ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: -tu-a-] ÔÇô V. efectua.
EFECTU├ü, efectuez, vb. I. Tranz. A face, a realiza, a ├«nf─âptui; a ├«ndeplini, a executa. [Pr.: -tu-a] ÔÇô Din fr. effectuer, lat. effectuare.
EFECTU├üRE, efectu─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a efectua ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: -tu-a-] ÔÇô V. efectua.
EFECTU├ü, efectuez, vb. I. Tranz. A ├«nf─âptui, a s─âv├«r╚Öi, a realiza, a ├«ndeplini, a executa. ╚Ü─âr─ânimea muncitoare a efectuat ├«n mai bune condi╚Ťiuni ├«ns─âm├«n╚Ť─ârile ╚Öi ar─âturile ad├«nci de toamn─â. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2836. ÔÇô Pronun╚Ťat: -tu-a.
EFECTU├üRE, efectu─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a efectua; ├«nf─âptuire, s─âv├«r╚Öire, realizare, ├«ndeplinire, executare. Institutele particip─â activ la proiectarea ╚Öi efectuarea traseurilor perdelelor forestiere. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 185, 5/2. ÔÇô Pronun╚Ťat: -tu-a-.
efectu├í (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 efectue├íz─â, 1 pl. efectuß║»m (-tu-─âm); conj. prez. 3 s─â efectu├ęze (-tu-e-); ger. efectuß║ąnd (-tu-├ónd)
efectuáre (-tu-a-) s. f., g.-d. art. efectuắrii (-tu-ă-); pl. efectuắri
efectu├í vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. efectu├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. efectue├íz─â, 1 pl. efectu─âm (sil. -tu-─âm); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. efectu├ęze (sil. -tu-e-); ger. efectu├ónd (sil. -tu-├ónd)
efectuáre s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art. efectuării (sil. -tu-ă-); pl. efectuări
EFECTUÁ vb. 1. v. desfășura. 2. v. executa. 3. a executa, a face, a făuri, a înfăptui, a realiza, a săvârși. (A ~ o lucrare durabilă.) 4. v. opera. 5. a face, a întreprinde. (A ~ ample studii.) 6. a(-și) executa, a(-și) face, a(-și) îndeplini, a presta, a-și satisface. (A ~ serviciul militar.)
EFECTUÁRE s. 1. v. desfășurare. 2. v. executare. 3. executare, îndeplinire, prestare. (~ serviciului militar.)
EFECTUÁ vb. I. tr. A face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. [Pron. -tu-a-, p.i. 3,6 -uează, ger. -uând. / < fr. effectuer].
EFECTU├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a efectua ╚Öi rezultatul ei; facere, preg─âtire. [< efectua].
EFECTUÁ vb. tr. a face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. (< fr. effectuer, lat. effectuare)
A EFECTU├ü ~├ęz tranz. 1) A transforma ├«n fapt; a face s─â devin─â real; a ├«nf─âptui; a realiza. 2) A face ├«n conformitate cu prevederile; a aduce la efectul urm─ârit; a ├«ndeplini. [Sil. -tu-a] /<fr. effectuer, lat. effectuare
efectu├á v. a pune ├«n execu╚Ťiune, a s─âv├ór╚Öi: a efectua un proiect.
*efectu├ęz v. tr. (fr. effectuer, mlat. effectuare, d. lat. effectus, efect). ├Ändeplinesc, execut: a efectua un pro─şect.
EFECTUA vb. 1. a depune, a desfășura, a duce, a executa, a face, a îndeplini, a întreprinde, a presta. (A ~ acolo o muncă utilă.) 2. a executa, a face, a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a realiza, a săvîrși, (înv. și pop.) a plini. (A ~ tot ce i s-a dat de făcut.) 3. a executa, a face, a făuri, a înfăptui, a realiza, a săvîrși. (A ~ o lucrare durabilă.) 4. a face, a opera. (A ~ unele modificări pe text.) 5. a face, a întreprinde. (A ~ ample studii.) 6. a executa, a face, a îndeplini, a presta, a-și satisface. (A ~ serviciul militar.)
EFECTUARE s. 1. executare, ├«ndeplinire, prestare, presta╚Ťie. (~ unei munci utile.) 2. executare, execu╚Ťie, facere, ├«mplinire, ├«ndeplinire, ├«nf─âptuire, realizare, s─âv├«r╚Öire, (├«nv.) s─âv├«r╚Öit. (~ unei lucr─âri.) 3. executare, ├«ndeplinire, prestare. (~ serviciului militar.)

Efectuare dex online | sinonim

Efectuare definitie

Intrare: efectua
efectua verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -tu-a
efectui
efeptui
Intrare: efectuare
efectuare substantiv feminin
  • silabisire: -tu-a-
efectuire