efebologíe s. f., g.-d. art. efebologíei

EFEBOLOGÍE s.f. Studiul modificărilor structurale și funcționale ale vârstei pubertății masculine. [Gen. -iei. / < fr. éphébologie, cf. gr. ephebos – adolescent, logos – studiu].

EFEBOLOGÍE s. f. studiu al modificărilor structurale și funcționale ale pubertății masculine. (< fr. éphébologie)

EFEBO- „adolescent, tînăr”. ◊ gr. ephebos „adolescent” > fr. éphébo-, germ. id., engl. id., it. efebo- > rom. efebo-. □ ~crazie (v. -crazie), s. f., sindrom caracterizat prin dureri de cap persistente, asociate cu tulburări endocrine; ~filie (v. -filie1), s. f., atracție homosexuală către adolescenți; ~geneză (v. -geneză), s. f., 1. Totalitatea transformărilor care se produc în organism în timpul pubertății. 2. Dezvoltare aberantă și spontană a unei celule germinative mascule, provocînd teratom testicular sau corioepiteliom. 3. Dezvoltare a gametului vegetal mascul, fără fecundare prealabilă; ~id (v. -id), adj., cu aspect de adolescent; ~logie (v. -logie1), s. f., știință a modificărilor structurale și funcționale ale pubertății masculine.