Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru educator

educator, ~oare [At: VASICI, M. I, 97/1 / V: (├«vr) ~c─ât├│riu smf, a / Pl: ~i, ~o├íre / E: lat educator, -oris, fr ├ęducateur] 1 smf Persoan─â (cu o preg─âtire special─â) care se ocup─â de educa╚Ťia (1) copiilor, a tineretului sau a oamenilor, a colectivit─â╚Ťilor umane. 2-3 smf Persoan─â (cu o preg─âtire special─â) care educ─â (1-2) copii, tineretul (├«n ╚Öcoli) Si: ├«nv─â╚Ť─âtor, profesor. 4-5 a Care educ─â (1-2). 6 a Care se ocup─â de educa╚Ťie (1). 7 a (Rar) Care apar╚Ťine educa╚Ťiei (1). 8 a Privitor la educa╚Ťie Si: educativ. 9 sf Persoan─â cu o preg─âtire special─â care se ocup─â de educa╚Ťia (1) copiilor pre╚Öcolari (├«n c─âmine ╚Öi gr─âdini╚Ťe).
educ─ât├│riu, ~ie smf, a vz educator
EDUCAT├ôR, -O├üRE, educatori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care educ─â copiii, tineretul (├«n ╚Öcoli); profesor, ├«nv─â╚Ť─âtor. 2. S. f. Persoan─â cu o preg─âtire special─â care se ocup─â de educa╚Ťia copiilor pre╚Öcolari (├«n c─âmine ╚Öi ├«n gr─âdini╚Ťe). ÔÇô Din fr. ├ęducateur, lat. educator.
EDUCAT├ôR, -O├üRE, educatori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care educ─â copiii, tineretul (├«n ╚Öcoli); profesor, ├«nv─â╚Ť─âtor. 2. S. f. Persoan─â cu o preg─âtire special─â care se ocup─â de educa╚Ťia copiilor pre╚Öcolari (├«n c─âmine ╚Öi ├«n gr─âdini╚Ťe). ÔÇô Din fr. ├ęducateur, lat. educator, -oris.
EDUCATÓR1, -OÁRE, educatori, -oare, adj. Care educă. Rol educator.
EDUCAT├ôR2, -O├üRE, educatori, -oare, s. m. ╚Öi f. Persoan─â cu o preg─âtire special─â care se ocup─â de educa╚Ťia copiilor, a tineretului ├«n institu╚Ťiile ╚Öcolare; ├«nv─â╚Ť─âtor, profesor. V. pedagog. ÔÖŽ ├Ändrum─âtor, conduc─âtor. Partidul este educatorul de zi de zi al poporului muncitor, ridic├«nd necontenit nivelul politic, ideologic al maselor, f─âc├«ndu-le con╚Ötiente de adev─âratele lor interese, dezvolt├«ndu-le ├«ncrederea ├«n for╚Ťele proprii. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2029. ÔÖŽ (Numai la f.) Persoan─â cu preg─âtire special─â care se ocup─â de educa╚Ťia copiilor de v├«rst─â pre╚Öcolar─â, ├«n c─âmine ╚Öi in gr─âdini╚Ťe. Succesele pe care le-a dob├«ndit... ├«n activitatea sa de educatoare se datoresc studierii ╚Öi ├«nsu╚Öirii operelor pedagogice sovietice. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2842.
educatór adj. m., s. m., pl. educatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. educatoáre
educatór adj. m., s. m., pl. educatóri; f. sg. și pl. educatoáre
EDUCATÓR s. pedagog. (Un bun ~.)
EDUCAT├ôR, -O├üRE adj. Care educ─â. // s.m. ╚Öi f. Persoan─â care educ─â copiii, tineretul (├«n ╚Öcoli); profesor, ├«nv─â╚Ť─âtor. ÔÖŽ Persoan─â care se ocup─â cu educa╚Ťia copiilor ├«n c─âmine ╚Öi gr─âdini╚Ťe. [Cf. fr. ├ęducateur, lat. educator].
EDUCAT├ôR, -O├üRE I. adj., s. m. f. (persoan─â) care educ─â copiii, tineretul (├«n ╚Öcoli); mentor, preceptor. II. s. f. persoan─â care se ocup─â cu educa╚Ťia copiilor pre╚Öcolari. (< fr. ├ęducateur, lat. educator)
EDUCAT├ôR ~o├íre ( ~├│ri, ~o├íre) m. ╚Öi f. Persoan─â cu preg─âtire special─â care se ocup─â de educa╚Ťia copiilor ╚Öi a tineretului (├«n institu╚Ťiile pre╚Öcolare ╚Öi ╚Öcolare sau ├«n c─âmine). /<fr. ├ęducateur, lat. educator, ~oris
educator a. privitor la educa╚Ťiune. ÔĽĹ m. cel ce d─â educa╚Ťiune.
EDUCATOR s. pedagog. (Un bun ~.)
├«nv─â╚Ť─ât├│r-educat├│r s. m. ├Änv─â╚Ť─âtor care este ╚Öi educator ÔŚŐ ÔÇ×Posturile de educatoare ╚Öi ├«nv─â╚Ť─âtori-educatori din municipiul Bucure╚Öti [...] se ocup─â f─âr─â concurs.ÔÇŁ I.B. 25 III 74 p. 5 (din ├«nv─â╚Ť─âtor + educator)

Educator dex online | sinonim

Educator definitie

Intrare: educator (adj.)
educator adjectiv
Intrare: educator (s.m.)
educ─âtoriu
educator substantiv masculin