Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru educa╚Ťie

educati├│n sn vz educa╚Ťie
educa╚Ťie sf [At: MN (1836), 781/55 / V: (├«nv) ~iune, (├«vr) ~i├│ne, ~ati├│n sn, duca╚Ťi├│ne / Pl: ~ii / E: fr ├ęducation, it educazione, lat educatio, -onis] 1 Ansamblu de metode ╚Öi de m─âsuri aplicate sistematic (╚Öi ├«n cadru organizat) cu scopul form─ârii ╚Öi dezvolt─ârii ├«nsu╚Öirilor intelectuale, morale, fizice etc. ale copiilor, ale tineretului sau ale oamenilor ori ale colectivit─â╚Ťilor umane. 2 (Proces de) influen╚Ťare sistematic─â (╚Öi ├«n cadru organizat) a form─ârii ╚Öi dezvolt─ârii ├«nsu╚Öirilor intelectuale, morale, fizice etc. ale copiilor, ale tineretului sau ale oamenilor ori ale colectivit─â╚Ťilor umane prin educa╚Ťie (1) Si: educare (1). 3 Rezultat al activit─â╚Ťii de educa╚Ťie (2). 4 (├Äs) ~ fizic─â Ansamblu de m─âsuri care au ca scop asigurarea dezvolt─ârii fizice armonioase a copiilor, a tineretului, a oamenilor, ├«nt─ârirea s─ân─ât─â╚Ťii, formarea ╚Öi perfec╚Ťionarea cuno╚Ötin╚Ťelor, priceperii ╚Öi deprinderilor de mi╚Öcare necesare at├ót pentru munc─â, c├ót ╚Öi pentru activitatea sportiv─â. 5 (├Äas) Disciplin─â de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt av├ónd drept obiect educa╚Ťia (4) fizic─â. 6 (Rar, ├«as) ╚ścoal─â superioar─â de gimnastic─â ╚Öi sport. 7 (├Änv; cdp fr maison dÔÇÖ├ęducation; ├«s) Cas─â de ~ Institu╚Ťie de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt. 8-9 (├Älv) A (se) face ~ia cuiva A (se) educa (1). 10 Cunoa╚Ötere ╚Öi practicare a regulilor de convie╚Ťuire social─â. 11 Comportare civilizat─â ├«n societate. 12 Bun─â cre╚Ötere. 13 (├Änv; d. oameni; ├«la) De ~ Manierat. 14 (Rar) Art─â de a cre╚Öte anumite animale Si: domesticire, dresaj. 15 Dezvoltare metodic─â a unei facult─â╚Ťi, a unui organ etc. Si: exerci╚Ťiu. 16 Rezultat al educa╚Ťiei (15) Si: deprindere.
educa╚Ťi├│ne sf vz educa╚Ťie
educa╚Ťi├║ne sf vz educa╚Ťie
educ─âci├║ne sf vz educa╚Ťie
EDUC├ü╚ÜIE s. f. 1. Fenomen social fundamental de transmitere a experien╚Ťei de via╚Ť─â a genera╚Ťiilor adulte ╚Öi a culturii c─âtre genera╚Ťiile de copii ╚Öi tineri, abilit─ârii pentru integrarea lor ├«n societate. 2. Cunoa╚Öterea bunelor maniere ╚Öi comportarea ├«n societate conform acestora. ÔŚŐ Loc. vb. A face educa╚Ťie cuiva = a educa pe cineva. ÔŚŐ Educa╚Ťie fizic─â = ansamblu de exerci╚Ťii corporale, practicate ├«n ╚Öcoli ╚Öi universit─â╚Ťi, destinat ├«ntre╚Ťinerii calit─â╚Ťilor fizice ale organismului. [Var.: (├«nv.) educa╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. ├ęducation, lat. educatio, -onis.
EDUCA╚ÜI├ÜNE s. f. v. educa╚Ťie.
EDUC├ü╚ÜIE, educa╚Ťii, s. f. Ansamblu de m─âsuri aplicate ├«n mod sistematic ├«n vederea form─ârii ╚Öi dezvolt─ârii ├«nsu╚Öirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor ╚Öi ale tineretului sau, p. ext., ale oamenilor, ale societ─â╚Ťii etc.; rezultatul acestei activit─â╚Ťi pedagogice; bun─â cre╚Ötere, comportare civilizat─â ├«n societate. ÔŚŐ Loc. vb. A face educa╚Ťie cuiva = a educa pe cineva. ÔŚŐ Educa╚Ťie fizic─â = ansamblu de m─âsuri care au ca scop asigurarea dezvolt─ârii fizice armonioase a oamenilor, ├«nt─ârirea s─ân─ât─â╚Ťii, formarea ╚Öi perfec╚Ťionarea cuno╚Ötin╚Ťelor, priceperii ╚Öi deprinderilor de mi╚Öcare necesare at├ót pentru munc─â, c├ót ╚Öi pentru activitatea sportiv─â. [Var.: (├«nv.) educa╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. ├ęducation, lat. educatio, -onis.
EDUCA╚ÜI├ÜNE s. f. v. educa╚Ťie.
EDUC├ü╚ÜIE s. f. Influen╚Ťare sistematic─â ╚Öi con╚Ötient─â a dezvolt─ârii intelectuale, morale sau fizice a copiilor ╚Öi a tineretului; totalitatea metodelor folosite ├«n vederea acestei activit─â╚Ťi pedagogice; cre╚Ötere, bun─â cre╚Ötere; p. ext. (adesea urmat de determin─âri) ├«ndrumare, ajutor dat pentru cre╚Öterea nivelului ideologic, profesional, cultural. La baza concep╚Ťiei regimului de democra╚Ťie popular─â asupra ├«nv─â╚Ť─âm├«ntului, asupra educa╚Ťiei tineretului, st─â nu cultul mor╚Ťii, ci cultul vie╚Ťii, cultul muncii creatoare, cultul luptei d├«rze pentru fericirea poporului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 456. ├Ämi expune p─ârerile ei s─ân─âtoase ├«n privin╚Ťa educa╚Ťiei copiilor. CARAGIALE, O. II 164. ÔŚŐ Expr. A face educa╚Ťia cuiva = a educa (pe cineva). Acu, de c├«nd s-a f─âcut b─âiat mare, trebuie s─â m─â ocup de el; trebuie s─â-i fac educa╚Ťia. CARAGIALE, O. II 164. ÔŚŐ Educa╚Ťie comunist─â = educa╚Ťie ├«n spiritul ata╚Öamentului fa╚Ť─â de clasa muncitoare ╚Öi al interna╚Ťionalismului proletar, cultivarea ├«n masa de muncitori, ╚Ť─ârani ╚Öi intelectuali a unei atitudini comuniste fa╚Ť─â de munc─â, fa╚Ť─â de proprietatea socialist─â. Comsomolul acord─â o deosebit─â aten╚Ťie ├«nv─â╚Ť─âm├«ntului ╚Öi educa╚Ťiei comuniste a tineretului, ├«nt─âririi ╚Öi dezvolt─ârii ╚Öcolii sovietice, LUPTA DE CLAS─é, 1950, nr. 9-10, 48. Educa╚Ťie fizic─â = dezvoltare armonioas─â a calit─â╚Ťilor fizice ale corpului omenesc prin exerci╚Ťii sistematice; totalitatea metodelor folosite ├«n acest scop, studierea ╚Öi practicarea lor ca form─â de ├«nv─â╚Ť─âm├«nt. V. gimnastic─â, sport. Educa╚Ťia fizic─â face parte integrant─â din educa╚Ťia comunist─â a oamenilor muncii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 302, 2/1. Urmau educa╚Ťia fizic─â pentru a se face mae╚Ötri de gimnastic─â. PAS, Z. I 262. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) educa╚Ťi├║ne (pronun╚Ťat -╚Ťi-u-) (CARAGIALE, O. II 91, ALECSANDRI, T. I 262, NEGRUZZI, S. I 109) s. f.
EDUCA╚ÜI├ÜNE s. f. v. educa╚Ťie.
educ├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. educ├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. educ├í╚Ťii, art. educ├í╚Ťiei
educ├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. educ├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. educ├í╚Ťiei
EDUC├ü╚ÜIE s. 1. instruc╚Ťie, ├«nv─â╚Ť─âm├ónt, ├«nv─â╚Ť─âtur─â, (├«nv.) pedeaps─â. (Procesul de ~.) 2. educa╚Ťie mixt─â v. coeduca╚Ťie. 3. v. educare. 4. educa╚Ťie fizic─â v. gimnastic─â.
EDUC├ü╚ÜIE s.f. Educare; influen╚Ťare sistematic─â ╚Öi con╚Ötient─â a dezvolt─ârii facult─â╚Ťilor intelectuale, morale ╚Öi fizice ale copiilor ╚Öi tineretului; totalitatea metodelor folosite ├«n acest scop; (p. ext.) culturalizare, ridicare metodic─â a nivelului ideologic, cultural, profesional; faptul de a dezvolta facult─â╚Ťile morale, intelectuale ╚Öi fizice ale unui om, ale unui popor etc. ÔŚŐ Educa╚Ťie fizic─â = dezvoltare armonioas─â a fizicului prin exerci╚Ťii gimnastice. [Gen. -iei, var. educa╚Ťiune s.f. / cf. fr. ├ęducation, it. educazione, lat. educatio].
EDUCA╚ÜI├ÜNE s.f. v. educa╚Ťie.
EDUC├ü╚ÜIE s. f. 1. activitate social─â cu caracter fundamental de transmitere a experien╚Ťei de via╚Ť─â, a culturii c─âtre genera╚Ťii tinere, de influen╚Ťare sistematic─â ╚Öi con╚Ötient─â a dezvolt─ârii intelectuale, morale sau fizice; totalitatea acestei ac╚Ťiuni. 2. bun─â cre╚Ötere, bun─â cuviin╚Ť─â. (< fr. ├ęducation, lat. educatio)
EDUC├ü╚ÜIE ~i f. Ansamblu de m─âsuri aplicate ├«n mod sistematic ╚Öi con╚Ötient ├«n vederea form─ârii ╚Öi dezvolt─ârii facult─â╚Ťilor intelectuale, morale ╚Öi fizice ale oamenilor (├«n special ale copiilor ╚Öi tineretului). ~ ├«n familie. ~ estetic─â. ÔŚŐ ~ fizic─â ansamblu de m─âsuri care asigur─â dezvoltarea armonioas─â a fizicului prin exerci╚Ťii sportive. [G.-D. educa╚Ťiei] /<fr. ├ęducation, lat. educatio, ~onis
educa╚Ťi(un)e f. 1. desvoltarea facult─â╚Ťilor fizice, intelectuale ╚Öi morale; 2. apuc─âturi din copil─ârie: bun─â, rea educa╚Ťie; 3. cuno╚Ötin╚Ťa ╚Öi practica datinilor sociale: om f─âr─â educa╚Ťie.
*educa╚Ťi├║ne f. (lat. educ├ítio, -├│nis). Cre╚Ötere, ac╚Ťiunea de a educa, de a dezvolta calit─â╚Ťile fizice, intelectuale ╚Öi morale: acest om are o bun─â educa╚Ťiune. ╚śtiin╚Ťa ╚Öi practica uzurilor de societate: acest om are o educa╚Ťiune de salon, dar carte mult─â nu ╚Ötie. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie.
EDUCA╚ÜIE s. 1. instruc╚Ťie, ├«nv─â╚Ť─âm├«nt, ├«nv─â╚Ť─âtur─â, (├«nv.) pedeaps─â. (Procesul de ~.) 2. educa╚Ťie mixt─â = coeduca╚Ťie. (~ ├«n ╚Öcoal─â.) 3. cre╚Ötere, cultivare, educare, formare, (├«nv.) pedeaps─â. (~ tinerei genera╚Ťii.)
EDUCA╚ÜIE. Subst. Educa╚Ťie, educa╚Ťiune (├«nv.), educare, cre╚Ötere, formare, instruire, instruc╚Ťie, instruc╚Ťiune, preg─âtire, studii, ╚Öcoal─â, ucenicie. ├Ändrumare, ├«ndreptare, dirijare, c─âl─âuzire, pov─â╚Ťuire; d─âsc─âleal─â, d─âsc─âlire, d─âsc─âlitur─â (rar), d─âd─âceal─â (fam.), cic─âleal─â, cic─âlire. Sfat, pova╚Ť─â, pov─â╚Ťuial─â (├«nv.), ├«nv─â╚Ť─âtur─â. Bun─â cre╚Ötere, educa╚Ťie aleas─â; bun─â-cuviin╚Ť─â, cei ╚Öapte ani de acas─â, polite╚Ťe. Educabilitate. Pedagogie; pedagogism (rar). Educator, pedagog, ├«ndrum─âtor, ├«ndrumar (rar), c─âl─âuzitor, preceptor, dasc─âl, mentor, magistru (livr.); pov─â╚Ťuitor, sf─âtuitor, sfetnic; ├«nv─â╚Ť─âtor, profesor, institutor, diriginte; meditator, guvernor; guvernant─â, bon─â, d─âdac─â, doic─â, manc─â (reg.), nem╚Ťoaic─â. ├Änv─â╚Ť─âtorime, d─âsc─âlime (pop.). Adj. Educat, binecrescut, format, instruit, preg─âtit, cult, cultivat. Educativ, educator, educa╚Ťional, pedagogic; formativ, instructiv. Educabil. Vb. A fi educat (instruit), a avea o educa╚Ťie, a avea cei ╚Öapte ani de acas─â. A educa, a face educa╚Ťie (cuiva), a da (cuiva) educa╚Ťie, a cre╚Öte, a da cre╚Ötere, a forma, a instrui, a ├«nv─â╚Ťa, a preg─âti (pentru via╚Ť─â). A ├«ndruma, a ├«ndrepta, a dirija, a c─âl─âuzi, a pov─â╚Ťui, a da pove╚Ťe, a sf─âtui, a d─âsc─âli, a d─âd─âci, a face pe d─âdaca. V. cultur─â, cunoa╚Ötere, elev, ├«nv─â╚Ťare, pedagog, polite╚Ťe, ╚Öcoal─â.

Educa╚Ťie dex online | sinonim

Educa╚Ťie definitie

Intrare: educa╚Ťie
educa╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e
educa╚Ťiune
education
educa╚Ťione
educ─âciune