edita definitie

2 intrări

17 definiții pentru edita

edít2 sn vz edict
edít1, ~ă a [At: LM / Pl: ~e / E: lat editus, -a, -um] (Ltî; d. acte, documente etc.) Care a fost publicat.
edita vt [At: CALENDAR (1855), 28/2 / Pzi: ~téz / E: fr éditer] 1 A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, forma unui text în vederea publicării (cu adnotări critice și explicative). 2 A îngriji apariția unei opere. 3 A efectua lucrările de tipărire și răspândire a unei cărți, a unei publicații etc. Si: (ltî) a eda.
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua operațiile de tipărire și de difuzare a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer.
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua lucrările de tipărire și de răspândire a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer.
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. (Subiectul este o editură sau o persoană) A efectua lucrările de tipărire și răspîndire a unei publicații (carte, revistă etc.). Au fost editate unele creații literare valoroase, care au adus un aport real în opera de culturalizare a maselor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 374, 3/1. M. Kogălniceanu editează la lași Dacia literară și Arhiva romînească. IST. R.P.R. 316. 2. (Subiectul este un om de știință sau un colectiv științific) A stabili și a publica (de obicei cu adnotații critice și explicative) textul unei opere literare, al unor documente etc. Academia R.P.R. editează o colecție de documente privitoare la istoria Romîniei. ▭ Cui nu-i place un cîntec poporal editat de prietenul meu Alecsandri? RUSSO, S. 15. Dacă aș fi poet... aș edita întîi mitologia romînă. id. ib. 16.
editá (a ~) vb., ind. prez. 3 editeáză
editá vb., ind. prez. 1 sg. editéz, 3 sg. și pl. editeáză
EDITÁ vb. v. publica.
EDITÁ vb. I. tr. A publica o lucrare, o carte, o revistă etc. [< fr. éditer].
EDÍT, -Ă adj. publicat, tipărit, editat. (< it. edito)
EDITÁ vb. tr. 1. a publica și a pune în vânzare o lucrare, o carte, o revistă, o emisiune poștală, un disc etc. 2. a stabili pentru publicare un text, pe baza unor cercetări competente. 3. (inform.) a pregăti textual datele unui program, în vederea prelucrării lor la ordinator. (< fr. éditer)
editá (-téz, -át), vb. – A publica. Fr. éditer. – Der. (din fr.) editor, s. m.; editorial, adj.; editură, s. f., cu suf. din corectură, tipăritură, etc.; ediție, s. f.; reediție, s. f.; reedita, vb.; inedit, adj., din fr. inédit.
A EDITÁ ~éz tranz. 1) (cărți, reviste, broșuri, articole etc.) A face să apară pe calea tiparului; a publica; a tipări. 2) (opere literare sau științifice) A pregăti pentru tipar, înzestrând cu adnotările și comentariile necesare. /<fr. éditer
edità v. a publica o carte, gravuri, muzică, etc.
*editéz v. tr. (fr. éditer, d. lat. éditus, scos, publicat). Public pe cheltuĭala mea.
EDITA vb. a imprima, a publica, a scoate, a tipări, (înv.) a publicarisi, a publicui, a scrie. (A ~ o revistă.)

edita dex

Intrare: edita
edita verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: edit
edit