edém1 sn [At: CORNEA, E. I. 112/32 / V: (rar) ~ă sf, (îvr) oedemă sf / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: fr oedème] 1 (Med) Acumulare de lichid seros în spațiile intercelulare ale organelor și țesuturilor. 2 (Îs) ~ pulmonar Afecțiune cauzată de trecerea plasmei sangvine în alveolele pulmonare.

edém2 sn vz eden

EDÉM, edeme, s. n. (Med.) Acumulare excesivă de lichid seros în spațiile intercelulare ale organelor și țesuturilor. ◊ Edem pulmonar = afecțiune cauzată de trecerea plasmei sangvine în alveolele pulmonare. – Din fr. oedème.

EDÉM, edeme, s. n. (Med.) Acumulare de lichid seros în spațiile intercelulare ale organelor și țesuturilor. ◊ Edem pulmonar = afecțiune cauzată de trecerea plasmei sangvine în alveolele pulmonare. – Din fr. oedème.

EDÉM, edeme, s. n. (Med.) Acumulare de lichid seros în țesuturi, mai ales în țesutul celular subcutanat. Edem pulmonar.

edém s. n., pl. edéme

edém s. n., pl. edéme

EDÉM s.n. (Med.) Umflătură nedureroasă rezultată din infiltrarea unui lichid seros într-un țesut celular subcutanat. ◊ Edem pulmonar = afecțiune cauzată de transvazarea plasmei sanguine în alveolele pulmonare. [< fr. oedème, cf. gr. oidema – umflătură].

EDÉM s. n. umflătură nedureroasă rezultată din infiltrarea unui lichid seros într-un țesut celular subcutanat. ♦ ~ pulmonar = afecțiune cauzată de transvazarea plasmei sangvine în alveolele pulmonare. (< fr. oedème)

EDÉM ~e n. med. Umflătură nedureroasă rezultată prin acumulare de lichid seros în țesuturi. /<fr. œdeme

*edémă f., pl. e (vgr. oidema. V. udmă). Med. Unflătură a peleĭ produsă de o grămădire de ser fără a fi inflamatorie, ca udma. – Și edem n., pl. e și urĭ.