Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 1084677:

edéc sn [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 326/5 / V: (înv) ie~, ~chie, ~díc, (reg) hedéchi, idéchi, idíc, (îvr) odége smp / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: tc yedek] 1 (Înv) Cal de paradă (condus cu mâna). 2 Odgon lung cu care se leagă de catarg sau de babalele din proră o ambarcație sau o navă pentru a fi remorcată de pe mal împotriva curentului unui curs de apă. 3 (Pex) Remorcare. 4 (Îe) A trage la ~ A remorca o ambarcație sau o navă de pe mal cu un odgon împotriva cursului apei. 5 (Îe) A fi la ~ul cuiva A depinde cu totul de cineva. 6 (Înv) Lucru aflat de multă vreme într-o gospodărie. 7 (Înv) Lucru necesar. 8 (Pex; înv) Persoană (indispensabilă) aflată de multă vreme undeva. 9 (Reg; îe) A trage pe cineva la ~ A determina pe cineva să se apropie pentru a-l pedepsi. 10 (Pgn) Tot ce aparține unei gospodării. 11 (Fig; fam) Persoană care duce o existență fară nici un țel, la discreția, la bunul plac al cuiva. 12 (Îrg) Obiect de (mare) valoare. 13 (Înv) Lucru de preț (moștenit). corectată

Edec dex online | sinonim

Edec definitie

Creare CV Creare CV