ecruisá vi [At: MDENC / P: ~cru-i~ / Pzi: ~séz / E: ecruisaj cf fr écrouir] A modifica proprietățile unui metal (sau unui aliaj) în urma unui proces de deformare plastică la o temperatură inferioară celei la care începe recristalizarea.

ecruisát, ~ă a [At: LTR / P: ~cru-i~ / Pl: ~ați, ~e / E: ecruisa] 1-2 (D. metale sau aliaje) Care a trecut în stare de ecruisaj (1-2).

ECRUISÁ, ecruisez, vb. I. Intranz. A modifica proprietățile unui metal sau unui aliaj în urma unui proces de deformare plastică la rece sau la o temperatură inferioară celei la care începe recristalizarea. [Pr.: -cru-i-] – Din ecruisaj (derivat regresiv). Cf. fr. écrouir.

ECRUISÁ, ecruisez, vb. I. Intranz. A modifica proprietățile unui metal sau unui aliaj în urma unui proces de deformare plastică la o temperatură inferioară celei la care începe recristalizarea. [Pr.: -cru-i-] – Din ecruisaj (derivat regresiv). Cf. fr. écrouir.

ECRUISÁT, -Ă, ecruisați, -te, adj. (Despre un metal sau un aliaj) În stare de ecruisaj. – Pronunțat: -cru-i-.

ecruisá (a ~) (e-cru-i-) vb., ind. prez. 3 ecruiseáză

ecruisá vb. (sil. -cru-i-), ind. prez. 1 ecruiséz, 3 sg. și pl. ecruiseáză

ECRUISÁ vb. I. tr. A modifica proprietățile unui metal prin deformații, mai ales prin batere la rece. [Pron. -cru-i-. / < ecruisare].

ECRUISÁ vb. tr. a întări suprafața unui metal prin deformarea acestuia la rece. (după fr. écrouir)

A ECRUISÁ ~éz tranz. (metale, aliaje) A modifica proprietățile prin deformare (la rece). /Din ecruisaj