ecru definitie

9 definiții pentru ecru

ecrú ai [At: LTR2 / P: e-crü / E: fr écru] 1 (Frm) Bej-deschis. 2 (D. textile) Care nu a fost albit. 3 (D. mătăsuri) Care nu a fost trecut prin apă clocotită.
ECRÚ adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. De culoarea mătăsii naturale nealbite; bej-deschis. ♦ (Despre mătăsuri) Care nu a fost trecut prin apă clocotită. 2. S. n. Culoare ecru (1). 3. S. n. Țesătură din fire de mătase care au suferit un proces de degomare parțială. [Pr.: e-crü] – Din fr. écru.
ECRÚ adj. invar. De culoarea mătăsii nespălate, care nu a fost albită; bej-deschis. ♦ (Despre mătăsuri) Care nu a fost trecut prin apă clocotită. [Pr.: e-crü] – Din fr. écru.
ecru1 [pron. ecrǘ] (e-cru) adj. invar.
*ecru2 [pron. ecrǘ] (e-cru) s. n., art. ecru-ul
ecrú adj. invar. [pron. fr. e-crü]
ECRÚ adj.invar. (Franțuzism) De culoarea mătăsii nespălate, care nu a fost albit. ◊ Mătase ecru = mătase care nu a fost trecută prin apă clocotită. [Pron. -crü. / < fr. écru].
ECRU CRü/ adj. inv., s. n. (de) culoarea mătăsii naturale nealbite. (< fr. écru)
ECRÚ [pr.: ecrü] adj. invar. Care este de culoarea mătăsii naturale nealbite. [Sil. e-cru] /<fr. écru

ecru dex

Intrare: ecru
ecru 1 substantiv neutru adjectiv invariabil
  • pronunție: ecrü
ecru 2 adjectiv invariabil substantiv neutru
  • pronunție: ecrü