ecran definitie

15 definiții pentru ecran

ecrán sn [At: ALEXI, W. / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: fr écran] 1 (Înv) Paravan de protecție împotriva flăcărilor, a scânteilor la șemineu. 2 Suprafață mată, de obicei albă, de pânză, hârtie etc., montată vertical, pe care se proiectează imagini produse de aparate de proiecție. 3 (Îs) ~ cinematografic Ansamblu format din carcasă, ramă și ecranul (2) propriu-zis, confecționat din pânză acoperită cu o soluție specială. 4 (Pex) Cinematograf. 5 (Îs) Micul ~ Televizor. 6 (Pex; îas) Televiziune. 7 (Îs) ~ luminescent Perete de sticlă, plan sau ușor curbat, pe care se formează imaginea într-un tub catodic, în instalații de raze X etc. 8-9 (Teh) Perete sau înveliș de protecție împotriva căldurii, a radiațiilor etc. 10 (Îs) ~ electromagnetic Înveliș metalic folosit pentru protecția unor circuite sau elemente de circuit electric împotriva acțiunii câmpului electromagnetic exterior. 11 (Îs) ~ de etanșare Element al unui baraj (sau al unui dig) destinat să împiedice trecerea apelor de infiltrație. 12 (Îs) ~ electrostatic Ecran constituit din foi, din plase sau din rețele de materiale conducătoare, folosit pentru protecția unei anumite zone contra acțiunii câmpului electrostatic.
ECRÁN, ecrane, s. n. 1. Suprafață mată, de obicei albă, de pânză, de hârtie etc., dispusă vertical, pe care se proiectează imagini reale produse de aparate de proiecție, folosită în cinematografie, în laboratoare etc.; p. ext. cinematograf. ◊ Ecran cinematografic = ansamblu format din carcasă, ramă și ecranul propriu-zis, confecționat din pânză acoperită cu o soluție specială. Micul ecran = televizor; p. ext. televiziune. Ecran luminescent = perete de sticlă, plan sau ușor curbat, acoperit cu un strat care devine luminescent în punctele de incidență cu fasciculele de radiații electromagnetice, folosit în tuburile catodice, în instalații de raxe X etc. 2. (Tehn.) Perete sau înveliș de protecție împotriva anumitor acțiuni fizice exterioare. – Din fr. écran.
ECRÁN, ecrane, s. n. 1. Suprafață mată, de obicei albă, de pânză, de hârtie etc., întinsă vertical, pe care se proiectează imagini produse de aparate de proiecție, folosită în cinematografie, în laboratoare etc.; p. ext. cinematograf. ◊ Ecran cinematografic = ansamblu format din carcasă, ramă și ecranul propriu-zis, confecționat din pânză acoperită cu o soluție specială. Micul ecran = televizor; p. ext. televiziune. Ecran luminescent = perete de sticlă, plan sau ușor curbat, acoperit cu un strat care devine luminescent în punctele de incidență cu fasciculele de radiații electromagnetice, folosit în tuburile catodice, în instalații de raze X etc. 2. (Tehn.) Perete sau înveliș de protecție împotriva anumitor acțiuni fizice. – Din fr. écran.
ECRÁN, ecrane, s. n. 1. Suprafață albă de pînză, de hîrtie etc. întinsă vertical, pe care se proiectează imaginile de la un aparat de proiecție; p. ext. cinematograf. Transpunerea pe ecran a creațiilor din domeniul dramei, operei și coregrafiei a dat naștere unui nou gen al artei cinematografice, filmul-spectacol. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 342, 4/1. Zidurile clădirilor... au fost transformate în ecrane de cinematograf unde s-au rulat filme gratis. SAHIA, U.R.S.S. 27. 2. (Tehn.) Perete sau înveliș de protecție contra anumitor acțiuni fizice: acustice, optice, electrice, magnetice etc.
ecrán (e-cran) s. n., pl. ecráne
ecrán s. n. (sil. -cran), pl. ecráne
MICUL ECRÁN s. v. televizor.
ECRÁN s.n. 1. Suprafață (albă) pe care se proiectează imaginile cu un aparat de proiecție; (p. ext.) cinematograf. ◊ Micul ecran = televizor; (p. ext.) televiziune. 2. Perete, înveliș de protecție făcut împotriva unor acțiuni fizice. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. écran].
ECRÁN s. n. 1. suprafață mată (albă) pe care se proiectează imaginile cu un aparat de proiecție; (p. ext.) cinematograf. ♦ micul ~ = televizor. (p. ext.) televiziune. 2. perete, înveliș de protecție contra factorilor fizici externi. (< fr. écran)
ECRÁN ~e n. 1) Suprafață (de obicei albă) pe care se proiectează imagini reale cu ajutorul unor aparate optice. ~ lat.Micul ~ televizor. 2) Perete sau înveliș de protecție contra unor acțiuni fizice (acustice, electrice, magnetice etc.) exterioare. [Sil. e-cran] /<fr. écran
*ecrán n., pl. e saŭ urĭ (fr. écran, cuv. germ.). Tablă verticală care se pune în fața sobeĭ ca să oprească căldura. Fiz. Suprafață albă (pînză întinsă) pe care se proĭectează imaginile (ca la cinematograf). V. fotogenic.
MICUL ECRAN s. televiziune, televizor. (Ce se transmite la ~?)
máxi-ecrán s. n. (spect.) Ecran gigantic ◊ „Pe maxi-ecranul montat în Piazza del Popolo din Roma, la două noaptea, în fața a zece mii de spectatori, se retransmitea finala.” Săpt. 30 VII 82 p. 12 (din maxi- + ecran)
ecran, (engl.= seal) (petrol.), despre un dep. de roci cu caracter impermeabil (ex. argila) sau despre un element tectonic (ex. falii cu oglinzi de fricțiune), care au proprietatea de a ecrana o acumulare de hidrocarburi în cadrul ei natural (roca → magazin).
ecran, ecrane s. n. față, figură.

ecran dex

Intrare: ecran (pl. ecrane)
ecran pl. ecrane substantiv neutru
  • silabisire: -cran
Intrare: ecran (pl. ecranuri)
ecran pl. ecranuri