ecluzare definitie

2 intrări

15 definiții pentru ecluzare

ecluzá [At: DN2 / Pzi: ~zéz / E: fr écluser] 1 vt (C.i. un curs de apă, un canal etc.) A închide cu o ecluză. 2 vi (D. nave) A trece printr-o ecluză.
ecluzáre sf [At: LTR2 / Pl: ~zắri / E: ecluza] 1 Închidere a unui curs de apă, a unui canal etc. cu o ecluză. 2 Trecere a unei nave printr-o ecluză.
ECLUZÁ, ecluzez, vb. I. 1. Tranz. A închide cu o ecluză. 2. Intranz. (Despre nave) A trece printr-o ecluză. – Din fr. écluser.
ECLUZÁRE s. f. Acțiunea de a ecluza și rezultatul ei. – V. ecluza.
ECLUZÁ, ecluzez, vb. I. 1. Tranz. A închide cu o ecluză. 2. Intranz. (Despre nave) A trece printr-o ecluză. – Din fr. écluser.
ECLUZÁRE s. f. Acțiunea de a ecluza și rezultatul ei. – V. ecluza.
ecluzá (a ~) (e-clu-) vb., ind. prez. 3 ecluzeáză
ecluzá vb. (sil. -clu-), ind. prez. 1 sg. ecluzéz, 3 sg. și pl. ecluzeáză
ecluzáre s. f., g.-d. art. ecluzării
ECLUZÁ vb. I. 1. tr. A închide o ecluză. 2. intr. (Despre nave) A trece printr-o ecluză. [< fr. écluser].
ECLUZÁRE s.f. Acțiunea de a ecluza și rezultatul ei. [< ecluza].
ECLUZÁ vb. I. tr. a bara apa cu o ecluză. II. intr. (despre nave) a trece printr-o ecluză. (< fr. écluser)
A ECLUZÁ ~éz 1. tranz. (ape navigabile) A închide cu o ecluză. 2. intranz. (despre nave) A trece printr-o ecluză. /<fr. écluser
ecluzá vb. I A trece printre ecluze ◊ „În cursul zilei de luni [...] la Agigea a fost ecluzat un nou convoi de nave, compus din 4 barje de câte 3000 tone fiecare [...]” R.l. 27 VIII 85 p. 5 (din ecluză; cf. fr. écluser; DEX, DN3)
ecluzáre s. f. Trecere printre ecluze ◊ „O ecluzare cu un convoi maxim durează 4550 de minute.” Fl. 25 V 84 p. 20 (din ecluzá; DN3, DEX-S)

ecluzare dex

Intrare: ecluza
ecluza verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -clu-
Intrare: ecluzare
ecluzare substantiv feminin