eccleziást snm vz ecleziast

eclesiást smn vz ecleziast

ecleziást [At: CANTEMIR, ap. GCR I, 325/14 / V: (înv) ecc~ sn, sm, ~esi~, ~lisi~, ~lisiíst sn / P: ~zi-ast / Pl: ~aști / E: fr ecclésiaste] 1 sn Una dintre părțile Bibliei, atribuită împăratului Solomon Si: (rar) ecleziastic (6). 2 sm Predicator. 3 sm Administrator al unei biserici.

eclisiást sn vz ecleziast

eclisiíst sn vz ecleziast

ecliziást sn vz ecleziast

ECLEZIÁSTUL s. n. pr. art. Una dintre cărțile Vechiului Testament, care cuprinde teme disparate referitoare la înțelepciune. [Scris și: Ecclesiastul. – Pr.: -zi-astul] – Din fr. ecclésiaste.

ECLEZIÁST s. n. Una din părțile Bibliei, atribuită împăratului Solomon. [Pr.: -zi-ast] – Din fr. ecclésiaste.

Ecleziástul/Eclesiástul (carte a Bibliei) (E-cle-zi-as-/E-cle-si-as-) s. propriu n.

Ecleziást s. pr. n. (sil. -cle-zi-ast)

ECLESIÁST s.n. v. ecleziast.

ECLEZIÁST s.n. (Bis.) Una dintre părțile Bibliei, atribuită împăratului Solomon. [Pron. -zi-ast, var. eclesiast s.n. / < fr. ecclésiaste].

ECLEZIÁST s. n. una dintre părțile Bibliei, atribuită împăratului Solomon. (< fr. ecclésiaste)

Ecleziast m. carte a Vechiului Testament, atribuită lui Solomon.

*ecleziást m. (vgr. ekklesiastés, d. ekklesía, adunare, biserică. V. paraclis). Orator bisericesc. S. n. O carte a Vechĭuluĭ Testament atribuită luĭ Solomon.

ECCLESIASTUL, carte a „Vechiului Testament”, atribuită prin tradiție lui Solomon, tratând despre netemeinicia și deșertăciunea vieții umane. Critica biblică modernă plasează data scrierii acestei cărți în sec. 3 î. Hr.

Ecleziastul, carte didactică a Vechiului Testament, atribuită regelui Solomon, în care se arată că toate lucrurile pământești și plăcerile lumii sunt nestatornice și deșertăciune. Cartea cuprinde 12 cap. și are drept scop să învețe pe om cum trebuie să-și orânduiască viața ca să ajungă să se bucure de fericirea trecătoare de pe acest pământ.