Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru eclesiastic

ecclesiástic, ~ă a, snm vz ecleziastic
eclesiástic, ~ă a vz ecleziastic
eclezi├ístic, ~─â [At: (a. 1828) URICARIUL, VII, 183 / V: ~esi~, ecclesi~, (├«vr) ~lisi~ / P: ~zi-as~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr eccl├ęsiastique, lat ecclesiasticus] 1-2 a Privitor la biseric─â sau la cler Si: bisericesc, (rar) eclezial (3-4). 3-4 a Care apar╚Ťine bisericii sau clerului Si: bisericesc, (rar) eclezial (1-2). 5 sm (├Änv) Cleric. 6 sn Ecleziast (1).
eclisiástic, ~ă a, snm vz ecleziastic
ecliziástic, ~ă a, snm vz ecleziastic
ECLEZI├üSTIC, -─é, ecleziastici, -ce, adj. Privitor la biseric─â sau la cler; bisericesc. [Pr.: -zi-as-] ÔÇô Din fr. eccl├ęsiastique, lat. ecclesiasticus.
ECLEZI├üSTIC, -─é, ecleziastici, -ce, adj. Privitor la biseric─â sau la cler; bisericesc. [Pr.: -zi-as-] ÔÇô Din fr. eccl├ęsiastique, lat. ecclesiasticus.
ECLEZI├üSTIC, -─é, ecleziastici, -e, adj. Privitor la biseric─â sau la cler, care apar╚Ťine bisericii sau clerului; bisericesc. Literatur─â biblic─â ╚Öi ecleziastic─â. ODOBESCU, S. II 73.
ecleziástic (e-cle-zi-as-) adj. m., pl. ecleziástici; f. ecleziástică, pl. ecleziástice
ecleziástic adj. m. (sil. -cle-zi-as-), pl. ecleziástici; f. sg. ecleziástică, pl. ecleziástice
ECLEZIÁSTIC adj. 1. v. bisericesc. 2. v. clerical.
ECLESIÁSTIC, -Ă adj. v. ecleziastic.
ECLEZIASTIC, -─é adj. Privitor la biseric─â sau la cler; bisericesc. [Var. eclesiastic, -─â adj. / cf. fr. eccl├ęsiastique, gr. ekklesiastikos < ekklesia ÔÇô biseric─â].
ECLEZI├üSTIC, -─é adj. referitor la biseric─â, la cler; bisericesc; eclezial. (< fr. eccl├ęsiastique, lat. ecclesiasticus, gr. ekklesiastikos)
ECLEZI├üSTIC ~c─â (~ci, ~ce) 1) Care apar╚Ťine bisericii; propriu bisericii; bisericesc. 2) Care apar╚Ťine clerului; propriu clerului; clerical. [Sil. e-cle-zi-as-] /<fr. eccl├ęsiastique, lat. ecclesiasticus
ecleziastic a. privitor la biseric─â sau la cler: adunarea ecleziastic─â. ÔĽĹ m. membru al clerului, preot.
*eclezi├ístic, -─â adj. (vgr. ekklesiastik├│s). Bisericesc, relativ la biseric─â, la cler: istorie ecleziastic─â. S. m. O carte a Vech─şulu─ş Testament scris─â de Isus fiu lu─ş Sirah.
ECLEZIASTIC adj. (BIS.) 1. bisericesc, religios, spiritual, (├«nv.) religionar. (Dogm─â ~.) 2. clerical, preo╚Ťesc, (pop.) popesc. (Adunare ~.)
ECCLESIASTICUL, text apocrif al ÔÇ×Vechiului TestamentÔÇŁ scris ├«ntre anii 190 ╚Öi 180 ├«. Hr. I se mai spunea ÔÇ×Cartea ├«n╚Ťelepciunii lui Iisus, fiul lui SirahÔÇŁ.
Ecleziasticul v. carte (Cartea ├«n╚Ťelepciunii lui Iisus, fiul lui Sirah).

Eclesiastic dex online | sinonim

Eclesiastic definitie

Intrare: ecleziastic
ecleziastic adjectiv
  • silabisire: -cle-zi-as-
eclesiastic
ecclesiastic
eclisiastic
ecliziastic