Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

26 defini╚Ťii pentru eclesiarh

eccleziárc sm vz ecleziarh
eclesiárh sm vz ecleziarh
eclezi├írh sm [At: (a. 1522) D. BOGDAN, GL. 44 / V: ~esi~, ecclezi├írc, (├«nv) ~a, ~lisi~, clisi~ / P: ~zi-arh / Pl: ~i / E: fr eccl├ęsiarque] Cleric care are ├«n grija sa r├ónduiala serviciului religios ├«ntr-o biseric─â sau ├«ntr-o m─ân─âstire Si: paracliser.
ecleziárha sm vz ecleziarh
eclisiárh sm vz ecleziarh[1] modificată
ecliziárh sm vz ecleziarh
ECLEZI├üRH, ecleziarhi, s. m. Cleric care are ├«n grij─â r├ónduiala serviciului religios ├«ntr-o biseric─â sau ├«ntr-o m─ân─âstire. [Pr.: -zi-arh] ÔÇô Din fr. eccl├ęsiarque.
ECLEZI├üRH, ecleziarhi, s. m. Cleric care are ├«n grija sa r├ónduiala serviciului religios ├«ntr-o biseric─â sau ├«ntr-o m─ân─âstire. [Pr.: -zi-arh] ÔÇô Din fr. eccl├ęsiarque.
ECLEZIÁRH, ecleziarhi, s. m. Cleric care are în grija sa rînduiala serviciului religios într-o biserică sau mănăstire.
ecleziárh (e-cle-zi-arh) s. m., pl. ecleziárhi
ecleziárh s. m. (sil. -cle-zi-arh), pl. ecleziárhi
ECLISI├üRH s. v. c├ónt─âre╚Ť, dasc─âl, diac, paracliser, psalt, ╚Ť├órcovnic.
ECLEZI├üRH s.m. Cleric care are ├«n grija sa r├ónduiala serviciului religios. [Pron. -zi-arh. / < fr. eccl├ęsiarque].
ECLEZI├üRH s. m. cleric care are ├«n grija sa r├ónduiala serviciului religios. (< fr. eccl├ęsiarque)
eclesi├írh (eclesi├írhi), s. m. ÔÇô Cleric, sacristan. ÔÇô 2. Portar. ÔÇô 3. (├Änv.) C─âlug─âr care administra veniturile m─ân─âstirii. ÔÇô Var. (├«nv.) (e)clisiarh, (Trans.) clisar. Ngr. ß╝ɤ░¤░╬╗╬̤â╬╣╬Ȥü¤ç╬̤é, de la ß╝ɤ░¤░╬╗╬̤â╬»╬▒ ÔÇ×biseric─âÔÇŁ (Murnu 19). Sec. XVII. ÔÇô Der. eclesiarhie (├«nv., eclesiar╚Öie), s. f. (administrarea veniturilor unei m─ân─âstiri). ÔÇô Fac parte din aceea╚Öi familie: eclesie, s. f. (Trans., parohie), din lat. ecclesia (sec. XIX); eclesiast, s. m. (parte a Bibliei atribuit─â lui Solomon), din ngr. ß╝ɤ░¤░╬╗╬̤â╬╣╬Ȥâ¤ä╬̤é; eclesiastic, adj. (bisericesc), din ngr. ß╝ɤ░¤░╬╗╬̤â╬╣╬▒¤â¤ä╬╣¤░¤î¤é.[1]
ECLEZI├üRH ~i m. Cleric care are ├«n grija sa oficierea serviciului religios. [Sil. e-cle-zi-arh] /<fr. eccl├ęsiarque
Dionisie Ecleziarhul m. cronicar muntean a c─ârui cronic─â ├«mbr─â╚Ťi╚Öeaz─â anii 1764-1815.
ecleziarh m. mai mare peste c├ónt─âre╚Ťi sau paracliseri. [Gr. mod.].
clisi├írh m. (ma─ş vech─ş eclisiarh, d. mgr. ekklisi├írhis. V. paraclis). Servitor de biseric─â (m─âtur─âtor, aprinz─âtor de lum├«n─âr─ş, tr─âg─âtor de clopote ╚Ö. a.) sa┼ş ╚Öi psalt. ÔÇô ╚śi (Tel.) clisar, fem. clis─âreas─â, pl. ese (Univ. 16 Ma─ş 1920, 3, 3). Ca forma ma─ş no┼ş─â, ╚Öi eclesiarh (vgr. ekklesi├írhes: Dionisie eclesiarhu (un cronicar). V. ╚Ť├«rcovnic, palamar 1, cr├«snic 1, paraclisier.
ecleziárh, V. clisiarh.
eclisiárh, V. clisiarh.
eclisiarh s. v. CÎNTĂREȚ. DASCĂL. DIAC. PARACLISER. PSALT. ȚÎRCOVNIC.
DIONISIE ECLEZIARHUL (c. 1759-1820, n. Pietrari, jud. V├ólcea), c─âlug─âr, caligraf ╚Öi cronicar din ╚Üara Rom├óneasc─â. Autorul unui ÔÇ×HrohografÔÇŁ care ├«nf─â╚Ťi╚Öeaz─â istoria ╚Ü─ârii Rom├óne╚Öti ├«ntre 1764 ╚Öi 1815.
ECLESIARH subst., func╚Ťie clerical─â. 1. -ul, Dionisie, cronicarul; Eclisierescu, D-trache, 1826 (RI XIV 145). 2. Prob. cu apoc.: Valea lui Ecle t. Ruc─âr (Mus). 3. Clesie, M., mold. (Sd XII). 4. Clisu, V., mold (Grai I). 5. Cliseru, N. (Puc 396), < subst., ÔÇ×paracliserÔÇŁ. 6. Gliseru (Mus), prin alternan╚Ťa cl ÔÇô gl la unele nume proprii (Loc 201).
Dionisie Ecleziarhul (1759 ÔÇô c. 1820), cronicar oltean, originar din p─âr╚Ťile Mehedin╚Ťilor, c─âlug─âr la m-rea Tismana ╚Öi apoi numit de episcopul Filaret ecleziarh al Episcopiei R├ómnicului, ├«ns─ârcin├óndu-l cu ├«ntocmirea ╚Öi scrierea condicilor ╚Öi a metoacelor ei. Dup─â o pribegie prin Banat p├ón─â la Buda, se stabile╚Öte la Craiova la ╚Öcoala Obedeanu, ajung├ónd dasc─âl de slovenie ├«ntre 1816 ╚Öi 1819. A scris Cronograful ╚Ü─ârii Rom├óne╚Öti, continu├ónd cronica lui Mihai Cantacuzino ╚Öi povestind evenimentele istorice ├«ntre 1764 ╚Öi 1819.
Ecleziarhul v. Dionisie Ecleziarhul.

Eclesiarh dex online | sinonim

Eclesiarh definitie

Intrare: Eclesiarh
Eclesiarh
Intrare: ecleziarh
ecleziarh substantiv masculin
  • silabisire: -cle-zi-arh
ecleziarha
eccleziarc
eclesiarh
eclisiarh
ecliziarh