eclatant definitie

12 definiții pentru eclatant

eclatánt, ~ă [At: MAG. IST. I, 257/12 / Pl: ~nți, ~e / E: fr éclatant] (Frm) 1 a Care impresionează puternic. 2 a Care produce vâlvă Si: răsunător. 3 a Care strălucește puternic. 4-5 a, av (Fig) (Care izbucnește) violent, brusc.
ECLATÁNT, -Ă, eclatanți, -te, adj. (Livr.) Care impresionează puternic, care produce vâlvă; răsunător. – Din fr. éclatant.
ECLATÁNT, -Ă, eclatanți, -te, adj. (Franțuzism) Care impresionează puternic, care produce vâlvă; răsunător. – Din fr. éclatant.
ECLATÁNT, -Ă, eclatanți, -te, adj. (Franțuzism) Care impresionează puternic, care produce vîlvă, care are răsunet. Aștept nerăbdător o eclatantă confirmare a primirii acestor rînduri. CARAGIALE, O. VII 105.
eclatánt (livr.) (e-cla-) adj. m., pl. eclatánți; f. eclatántă, pl. eclatánte
eclatánt adj. m. (sil. -cla-), pl. eclatánți; f. sg. eclatántă, pl. eclatánte
ECLATÁNT adj. v. strălucit, strălucitor.
ECLATÁNT, -Ă adj. (Rar) Strălucitor, impresionant. ♦ Răsunător. [< fr. éclatant].
ECLATÁNT, -Ă adj. strălucitor, impresionant, răsunător. (< fr. éclatant)
ECLATÁNT ~tă (~ți, ~te) Care produce o impresie puternică; care se manifestă cu o intensitate deosebită. Culoare ~tă. Voce ~tă. [Sil. e-cla-tant] /<fr. éclatant, germ. eklatant
*eclatánt, -ă adj. (fr. éclatant). Barb. Strălucit, strălucitor: victorie eclatantă. Adv. În mod strălucit.
eclatant adj. v. STRĂLUCIT. STRĂLUCITOR.

eclatant dex

Intrare: eclatant
eclatant adjectiv
  • silabisire: -cla-