Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

27 defini╚Ťii pentru echivoc

echiv├│c, ~─â [At: BUDAI-DELEANU ├«n ╚śA I, 287 / S ╚Öi: ecui~ / V: (├«nv) ecvi~, (├«vr) eci~ / Pl: ~├│ci, ~├│ce ╚Öi ~uri, (├«nv) ~o├íce, (├«vr) ~├│ce / E: fr ├ęquivoque] 1 a (D. un cuv├ónt, o expresie etc.) Care se poate interpreta ├«n mai multe feluri Si: ambiguu. 2 a Care nu permite o interpretare sigur─â Si: neclar, confuz. 3 a Suspect. 4 a ├Ändoielnic. 5 a (D. o ac╚Ťiune, purtare etc.) Necuviincios. 6-8 sn Expresie, atitudine, situa╚Ťie ambigu─â. 9-10 sn Cuv├ónt sau propozi╚Ťie cu dublu sens, dintre care unul este adesea obscen, grosolan. 11 sn M─âsur─â a efectului perturba╚Ťiilor asupra comunica╚Ťiilor prin canale, exprim├ónd cantitatea de informa╚Ťie care r─âm├óne netransmis─â din cauza perturba╚Ťiilor.
echivoc├í vi [At: DN3 / Pzi: ? / E: fr ├ęquivoquer] (Rar) 1 A produce un echivoc (8). 2 A folosi cuvinte echivoce (1). 3 A vorbi ├«n doi peri.
eciv├│c, ~─â a, sn vz echivoc
ecviv├│c, ~─â a, sn vz echivoc
ECHIV├ôC, -─é, echivoci, -ce, adj., echivocuri, s. n. 1. Adj. Care se poate interpreta ├«n mai multe feluri, cu dou─â ├«n╚Ťelesuri; neclar, confuz, ambiguu. ÔÖŽ Suspect, ├«ndoielnic. ÔÖŽ (Substantivat, n.) Expresie, atitudine, situa╚Ťie ambigu─â. 2. S. n. M─âsur─â a efectului perturba╚Ťiilor asupra comunica╚Ťiilor din canale, exprim├ónd cantitatea de informa╚Ťie care r─âm├óne netransmis─â din cauza perturba╚Ťiilor. ÔÇô Din fr. ├ęquivoque, lat. aequivocus.
ECHIV├ôC, -─é, echivoci, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care se poate interpreta ├«n mai multe feluri, cu dou─â ├«n╚Ťelesuri; neclar, confuz, ambiguu. ÔÖŽ Suspect, ├«ndoielnic. ÔÖŽ (Substantivat, n.) Expresie, atitudine, situa╚Ťie ambigu─â. 2. S. n. M─âsur─â a efectului perturba╚Ťiilor asupra comunica╚Ťiilor prin canale, exprim├ónd cantitatea de informa╚Ťie care r─âm├óne netransmis─â din cauza perturba╚Ťiilor. ÔÇô Din fr. ├ęquivoque, lat. aequivocus.
ECHIV├ôC1, echivocuri, s. n. Expresie, atitudine, situa╚Ťie neclar─â, ambigu─â, care se poate ├«n╚Ťelege ├«n mai multe feluri.
ECHIV├ôC2, -─é, echivoci, -e, adj. (Despre un cuv├«nt sau o expresie) Care se poate ├«n╚Ťelege ├«n mai multe chipuri, cu dou─â ├«n╚Ťelesuri, ambiguu. ÔÖŽ Care con╚Ťine o not─â necuviincioas─â. ÔÖŽ (Despre o atitudine, un fapt, o privire etc.) Care d─â de b─ânuit, ├«ndoielnic, suspect. Tulpin─â schimb─â cu Ema o privire echivoc─â. CAMIL PETRESCU, T. II 13.
echiv├│c1 adj. m., pl. echiv├│ci; f. echiv├│c─â, pl. echiv├│ce
echiv├│c2 s. n., pl. echiv├│curi
echiv├│c s. n., pl. echiv├│curi
echiv├│c adj. m., pl. echiv├│ci; f. sg. echiv├│c─â, pl. echiv├│ce
echivocá vb., ind. prez. 1 sg. echivóc, 3 sg. și pl. echivócă; conj. prez. 3 sg. și pl. echivóce
ECHIVÓC adj., s. 1. adj. ambiguu, (livr.), amfibologic. (Exprimare ~.) 2. s. ambiguitate, (livr.) amfibolie. (~ul unei exprimări.) 3. adj. v. neclar. 4. adj. v. confuz. 5. adj. v. dubios.
Echivoc Ôëá ne├«ndoielnic, univoc
ECHIV├ôC, -─é adj. (Despre un cuv├ónt, o expresie) Care poate fi interpretat ├«n mai multe feluri; ambiguu. ÔÖŽ Necuviincios. ÔÖŽ (Despre o ac╚Ťiune, o purtare etc.) ├Ändoielnic, ambiguu, suspect. // s.n. Cuv├ónt, propozi╚Ťie cu dublu sens, dintre care un sens este adesea obscen, grosolan; atitudine, purtare, situa╚Ťie neclar─â care are mai multe aspecte (dintre care unele sunt nepl─âcute). [< fr. ├ęquivoque, it. equivoco, cf. lat. aequus ÔÇô egal, vox ÔÇô voce].
ECHIVOC├ü vb. I. intr. (Rar) A produce un echivoc, a folosi cuvinte echivoce; a vorbi ├«n doi peri. [< fr. ├ęquivoquer].
ECHIV├ôC, -─é I. adj. care poate fi interpretat ├«n mai multe feluri; neprecis, neclar, confuz. ÔŚŐ (despre atitudine, purtare etc.) ├«ndoielnic, ambiguu, suspect. II. s. n. 1. cuv├ónt, propozi╚Ťie cu dublu sens, dintre care unul este adesea obscen, grosolan. ÔŚŐ ambiguitate. 2. (telec.) m─âsur─â a efectului perturba╚Ťiilor asupra comunica╚Ťiilor prin canale, reprezent├ónd cantitatea de informa╚Ťie care r─âm├óne netransmis─â. (< fr. ├ęquivoque, lat. aequivocus)
ECHIVOC├ü vb. intr. a produce un echivoc, a folosi cuvinte echivoce; a vorbi ├«n doi peri. (< fr. ├ęquivoquer)
ECHIV├ôC2 ~uri n. 1) Cuv├ónt sau expresie cu sens ambiguu. 2) Lips─â de claritate, de precizie; ambiguitate. /< fr. ├ęquivoque, lat. aequivocus
ECHIV├ôC1 ~c─â (~ci, ~ce) 1) (despre cuvinte, expresii etc.) Care are mai multe sensuri; cu posibilitatea de a interpreta ├«n mai multe feluri; ambiguu. 2) (despre ac╚Ťiuni, purt─âri etc.) Care treze╚Öte ├«ndoieli; care d─â de b─ânuit; ├«ndoielnic; dubios; suspect. /<fr. ├ęquivoque, lat. aequivocus
echivoc a. care poate avea un ├«ndoit ├«n╚Ťeles: r─âspuns echivoc.
*echiv├│c, -├│c─â adj. (fr. ├ęquivoque, d. lat. aequi-vocus, d. aequus, egal, ╚Öi vox, voce). Cu do┼ş─â ├«n╚Ťelesur─ş: vorb─â echivoc─â. Fig. Suspect: virtute echivoc─â. S. n., pl. ur─ş. Fraz─â cu do┼ş─â ├«n╚Ťelesur─ş, confuziune, situa╚Ťiune ambigu─â: a ├«nl─âtura un echivoc. Adv. ├Än mod echivoc.
ECHIVOC adj., s. 1. adj. ambiguu, (livr.), amfibologic. (Exprimare ~.) 2. s. ambiguitate, (livr.) amfibolie. (~ unei exprim─âri.) 3. adj. confuz, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, neprecis, obscur, (livr.) abscons. (O semnifica╚Ťie ~.) 4. adj. confuz, difuz, haotic, imprecis, indefinit, ├«nc├«lcit, ├«ncurcat, neclar, nedefinit, nedeslu╚Öit, ne├«n╚Ťeles, nel─âmurit, neprecis, obscur, tulbure, vag, (fig.) ├«ntunecat, nebulos, neguros. (O situa╚Ťie ~.) 5. adj. dubios, ├«ndoielnic, necurat, suspect. (De o moral─â ~.)
ECHIV├ôC s. n. (< adj. echivoc, -─â < fr. ├ęquivoque, it. equivoco, lat. aequivocus < equus ÔÇ×egalÔÇŁ + vox ÔÇ×voceÔÇŁ): exprimare neclar─â, ambigu─â, confuz─â, datorit─â omonimelor sau folosirii necorespunz─âtoare a unor cuvinte omofone ╚Öi omografe, a accentului, a topicii ╚Öi a punctua╚Ťiei. ÔŚŐ ~ lexic├íl: e. determinat de omonimie sau de folosirea necorespunz─âtoare a cuvintelor omografe, care necesit─â precizarea accentului. Astfel: ÔÇ×R├ósul acesta m-a speriatÔÇŁ (cine? sau ce? ÔÇô animalul din p─âdure sau r├ósul unei persoane?); ÔÇ×Vesela a c─âzut josÔÇŁ (cine? sau ce? ÔÇô v├ęsela fat─â sau ves├ęla ÔÇ×farfuriileÔÇŁ?); ÔÇ×Umbrele se z─âreau pretutindeniÔÇŁ (ce? ÔÇô ├║mbrele copacilor sau umbr├ęle de ploaie?); ÔÇ×E o hain─â f─âr─â perecheÔÇŁ (cine? sau ce? ÔÇô femeia e o ha├şn─â sau ├«mbr─âc─âmintea reprezint─â o h├íin─â f─âr─â pereche?); ÔÇ×Am luat cu mine ni╚Öte copiiÔÇŁ (ce? ÔÇô c├│pii dup─â acte sau cop├şi ÔÇ×╚ÖcolariÔÇŁ?) etc. Evitarea echivocului lexical se face, ├«n cazul primului exemplu, prin apelarea la context, iar ├«n cazul celorlalte exemple prin marcarea cu accent a cuvintelor vizate, atunci c├ónd fragmentul ├«n care sunt incluse este prea mic ╚Öi nu poate oferi ╚Öansele unui context mai larg. ÔŚŐ ~ gramatic├íl: e. determinat de identitatea formelor de genitiv ╚Öi de dativ, la singular, sau de identitatea formelor de genitiv, de dativ ╚Öi de vocativ, la plural. Astfel: ÔÇ×Am expediat scrisoarea prietenuluiÔÇŁ (a cui scrisoare? sau cui i-am expediat-o? ÔÇô genitivul atribut sau dativul complement indirect?); ÔÇ×Le-am trimis fetelor pe toateÔÇŁ (cui le-am trimis? sau o adresare cu vocativul? ÔÇô dativul complement indirect sau un substantiv ├«n vocativ, f─âr─â func╚Ťie sintactic─â?); ÔÇ×Am primit r─âspunsul fra╚Ťilor ╚Öi acum m─â preg─âtescÔÇŁ (al cui r─âspuns? sau o adresare cu vocativul? ÔÇô genitivul atribut sau un substantiv ├«n vocativ, f─âr─â func╚Ťie sintactic─â?). Evitarea e. ├«n primul exemplu, unde avem un dativ ╚Öi nu un genitiv, se face fie prin accentuarea cuv├óntului prietenului ├«n propozi╚Ťie, fie prin schimbarea topicii acestuia: ÔÇ×Am expediat prietenului scrisoareaÔÇŁ. ├Än celelalte dou─â exemple, unde avem un vocativ ╚Öi nu un dativ sau un genitiv, aceast─â evitare se face printr-o intona╚Ťie ╚Öi punctua╚Ťie corespunz─âtoare vocativului, l─âs├ónd cuvintele fetelor ╚Öi fra╚Ťilor ├«n acela╚Öi Ioc sau schimb├óndu-le topica: ÔÇ×Le-am trimis, fetelor, pe toate!ÔÇŁ ÔÇô ÔÇ×Fetelor, le-am trimis pe toate!ÔÇŁ; ÔÇ×Am primit r─âspunsul, fra╚Ťilor, ╚Öi acum m─â preg─âtescÔÇŁ ÔÇô ÔÇ×Fra╚Ťilor, am primit r─âspunsul...ÔÇŁ.
ECHIV├ôC, -─é adj. (< fr. ├ęquivoque, it. equivoco, cf. lat. aequus ÔÇô egal, vox ÔÇô voce): ├«n sintagmele cuv├ónt echivoc, expresie echivoc─â, exprimare echivoc─â ╚Öi propozi╚Ťie echivoc─â (v.).
ECHI- ÔÇ×egal, asem─ân─âtorÔÇŁ. ÔŚŐ L. aequus ÔÇ×asem─ân─âtor, egalÔÇŁ > fr. ├ęqui-, it. id., engl. id., germ. ├Ąqui- > rom. echi-. Ôľí ~valent (v. -valent), adj., (despre figuri geometrice) egal ca arie cu o alt─â figur─â, f─âr─â a coincide ca form─â; ~valv (v. -valv), adj., (despre molu╚Öte) cu valve egale ca m─ârime ╚Öi form─â; ~voc (v. -voc), adj., (despre un termen) care poate fi interpretat ├«n mai multe feluri.

Echivoc dex online | sinonim

Echivoc definitie

Intrare: echivoc (s.n.; -uri)
echivoc s.n.; -uri substantiv neutru
echivoc adj. adjectiv
ecivoc
ecvivoc
Intrare: echivoca
echivoca verb grupa I conjugarea I