Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru echita╚Ťie

echita╚Ťie sf [At: I. GOLESCU, C. / S ╚Öi: ecui~, equi~ / V: (├«nv) ecita╚Ťi├║ne, ecvita╚Ťi├║ne, ecuit├í╚Ťiu sn, ~iune, (├«vr) ~t─âci├║ne, equita╚Ťi├║ne / E: fr ├ęquitation, lat equitatio, -onis] (Spt) C─âl─ârie.
echita╚Ťi├║ne sf vz echita╚Ťie
echit─âci├║ne sf vz echita╚Ťie
ecita╚Ťi├║ne sf vz echita╚Ťie
ecuit├í╚Ťiu sn vz echita╚Ťie
ecvita╚Ťiune sf vz echita╚Ťie
equita╚Ťiune sf vz echita╚Ťie
ECHIT├ü╚ÜIE s. f. (Sport) C─âl─ârie. ÔÇô Din fr. ├ęquitation, lat. equitatio.
ECHIT├ü╚ÜIE s. f. (Sport) C─âl─ârie. ÔÇô Din fr. ├ęquitation, lat. equitatio, -onis.
ECHIT├ü╚ÜIE s. f. (Sport; fran╚Ťuzism) C─âl─ârie.
echit├í╚Ťie (c─âl─ârie) (-╚Ťi-e) s. f., art. echit├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. echit├í╚Ťii, art. echit├í╚Ťiei
echit├í╚Ťie (c─âl─ârie) s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. echit├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. echit├í╚Ťii, art. echit├í╚Ťiei
ECHITÁȚIE s. (SPORT) călărie.
ECHIT├ü╚ÜIE s.f. (Sport) C─âl─ârie. [Gen. -iei, var. echita╚Ťiune, ecvita╚Ťie s.f. / cf. fr. ├ęquitation, lat. equitatio < equus ÔÇô cal].
ECHITA╚ÜI├ÜNE s.f. v. echita╚Ťie.
ECHIT├ü╚ÜIE s. f. (sport) c─âl─ârie. (< fr. ├ęquitation, lat. equitatio)
echita╚Ťi(un)e f. arta de a c─âl─âri: ╚Öcoal─â de echita╚Ťiune.
*echita╚Ťi├║ne f. (lat. equitatio, -├│nis, d. equus, cal. V. ─şap─â). Arta de a c─âl─âri (c─âl─ârie). ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie.
ECHITAȚIE s. (SPORT) călărie.

Echita╚Ťie dex online | sinonim

Echita╚Ťie definitie

Intrare: echita╚Ťie
echita╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e
equita╚Ťiune
echita╚Ťiune
echit─âciune
ecita╚Ťiune
ecuita╚Ťiu
ecvita╚Ťiune