echilibrór sn [At: LTR2 / Pl: ~oare / E: fr équilibreur] Dispozitiv cu ajutorul căruia se echilibrează un aparat sau părți ale acestuia Si: (rar) echilibrator (2).

ECHILIBRÓR, echilibroare, s. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se echilibrează țevile tunurilor. – Din fr. équilibreur.

ECHILIBRÓR, echilibroare, s. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se echilibrează țevile tunurilor. – Din fr. équilibreur.

echilibrór (-li-bror) s. n., pl. echilibroáre

echilibrór s. n. (sil. -bror), pl. echilibroáre

ECHILIBRÓR s.n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se menține echilibrul. [Cf. fr. équilibreur].

ECHILIBRÓR s. n. dispozitiv care menține echilibrul. (< fr. échilibreur)[1]