echilibrator, ~oare [At: TEODOREANU, M. II, 283 / Pl: ~i, ~oáre / E: echilibra + -tor] 1 a Care stabilește sau menține echilibrul (2). 2 sm (Rar) Echilibror.

echilibratór s. m., pl. echilibratóri

ECHILIBRATÓR, echilibratóri, s. m. Muncitor în echilibrarea rotoarelor, statoarelor, mașinilor electrice, care aduce la aceeași turație, respectiv frecvență, toate părțile componente ale unui dispozitiv supus rotației. (echilibra + suf. -tor)