ECHILIBRÁ, echilibrez, vb. I. Tranz. A pune, a ține, a aduce în stare de echilibru; a cumpăni. Forța A poate echilibra forța B. Refl. Ca să se echilibreze, mă apuca de braț. IBRĂILEANU, A. 156. ♦ (Cu privire la valori, prețuri, bugete etc.) A face ca două lucruri să fie în proporție justă unul față de altul. Am echilibrat cheltuielile și veniturile.