ecfilatér, ~ă a vz echilater

echilatér, ~ă [At: AMFILOHIE, E. 158/8 / V: ecfi~, ecui~ a, ecvi~ sn / S și: equi~ / A: (Înv) ~lá~ / Pl: ~i, ~e / E: fr équilatère, it equilatero, lat aequilaterus] 1 a (Înv; d. unele figuri geometrice) Echilateral. 2 (Îs) Hiperbolă ~ Hiperbolă cu semiaxele congruente. 3 sn (Rar) Figură geometrică cu laturile egale. 4 (Spc) Pătrat.

ecvilatér sn vz echilater

echilatér adj. m., pl. echilatéri; f. sg. echilatéră, pl. echilatére

ECHILATÉR, -Ă, echilatéri, -e, adj. (Despre figuri geometrice) Cu elemente liniare congruente. ◊ Con echilater = con circular drept care are generatoarea congruentă cu diametrul bazei; hiperbolă echilateră = hiperbolă cu asimptotele perpendiculare. (din fr. équilatère)

ecvilater n. alt nume dat pătratului.

*echiláter n., pl. e (lat. aequiláterus. V. cadrilater). Geom. Figură cu laturile egale, ca pătratu, triunghĭu echilateral ș. a. – Maĭ des -ér (după fr.).