ebulioscóp sn [At: ENC. ROM. / V: (înv) ebuloscóp / P: ~li-o~ / Pl: ~oape / E: fr ébullioscope] Aparat care servește la determinarea concentrației alcoolice a unui lichid, prin stabilirea punctului de fierbere al acestuia în comparație cu cel al apei Si: ebuliometru.^[1] modificată

ebuloscóp sn vz ebulioscop

EBULIOSCÓP, ebulioscoape, s. n. (Tehn.) Ebuliometru. [Pr.: -li-o-] – Din fr. ébullioscope.

EBULIOSCÓP, ebulioscoape, s. n. (Tehn.) Ebuliometru. [Pr.: -li-o-] – Din fr. ébullioscope.

!ebulioscóp (-li-os-cop/-o-scop) s. n., pl. ebulioscoápe

ebulioscóp s. n. (sil. -li-o-; mf. -scop), pl. ebulioscoápe

EBULIOSCÓP s. v. ebuliometru.

EBULIOSCÓP s.n. Ebuliometru. [Pron. -li-o-. / < fr. ébullioscope, cf. lat. ebullire – a fierbe, gr. skopein – a examina].

EBULIOSCÓP s. n. ebuliometru. (< fr. ébullioscope)

EBULIO- „fierbere, ebuliție”. ◊ L. ebullio, ire „a clocoti, a fierbe” > fr. ébullio-, germ. id., engl. id. > rom. ebulio-. □ ~metrie (v. -metrie₁), s. f., ebulioscopie*; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat pentru determinarea conținutului de alcool al unui lichid prin stabilirea punctului său de fierbere; sin. ebulioscop; ~scop (v. -scop), s. n., ebuliometru*; ~scopie (v. -scopie), s. f., metodă de determinare a greutății moleculare pe baza temperaturii de fierbere; sin. ebuliometrie.