ebenín, ~ă a [At: HELIADE, O. I, 230 / Pl: ~i, ~e / E: fr ébénin, it ebenino] 1 (Înv) De culoarea abanosului. 2 (Îvr) De abanos.

EBENÍN, -Ă, ebenini, -e, adj. Negru ca ebeninul. – Din fr. ébénin.^[1]

EBENÍN, -Ă, ebenini, -e, adj. Negru ca abanosul. – Din fr. ébénin.

EBENÍN, -Ă, ebenini, -e, adj. (Rar) Negru ca abanosul. Fața-și ascunde l-a lui sărutare In păr ebenin. EMINESCU, O. I 5.

ebenín adj. m., pl. ebeníni; f. ebenínă, pl. ebeníne

ebenín adj. m., pl. ebeníni; f. sg. ebenínă, pl. ebeníne

EBENÍN, -Ă adj. (Liv.) Asemănător abanosului; negru ca abanosul. [Cf. fr. ébénin, it. ebenino].

EBENÍN, -Ă adj. asemănător abanosului. (< fr. ébénin)

EBENÍN ~ă (~i, ~e) Care este de culoarea ebenului. /<fr. ébénin, lat. ebeninus

ebenin a. negru ca ebenul: fața își ascunde în păr ebenin EM.

*ebenín, -ă adj. (lat. ebéninus, d. vgr. ebéninos). De abanos. Fig. Negru ca abanosu: păr ebenin.