eșec sn [At: NEGULICI / Pl: ~uri / E: fr échec] 1 (Frm) Joc de șah. 2 (Frî) Mutare la jocul de șah care vizează piesa numită „rege” și face necesară protejarea acesteia. 3 (Înv; îe) A ține (pe cineva) în ~ A pune (pe cineva) în dificultate. 4 (Înv; îae) A ține (pe cineva) sub presiune. 5 Nereușită într-o acțiune Si: insucces. 6 Înfrângere suferită de o unitate militară. 7 Înfrângere suferită de un sportiv sau o echipă sportivă.
EȘÉC, eșecuri,
s. n. Înfrângere, insucces, neizbândă, nereușită într-o acțiune. – Din
fr. échec.
EȘÉC, eșecuri,
s. n. Înfrângere, insucces, neizbândă, nereușită într-o acțiune. – Din
fr. échec.
EȘÉC, eșecuri,
s. n. Insucces, neizbîndă, nereușită, înfrîngere într-o acțiune. Totuși trebuie să fie o greșeală. Sau ne-a scăpat ceva... Altfel cum se explică eșecul? În laborator toate probele au ieșit bine. BARANGA, I. 179.
EȘÉC s. 1. insucces, nereușită, (rar) neizbândă, (livr.) fiasco, (fam.) chix. (~ într-o acțiune). 2. v. cădere. 3. v. înfrângere.
Eșec ≠ reușită, succes, victorie
EȘÉC s.n. Nereușită, insucces, înfrângere. [< fr. échec].
EȘÉC s. n. nereușită, insucces. (< fr. échec)
eșéc (eșécuri), s. n. – Înfrîngere, insucces, nereușită.
Fr. échec. –
Der. eșua,
vb., din
fr. échouer.
EȘÉC ~uri n. Nerealizare a unei acțiuni la care s-a depus un efort fizic sau intelectual susținut; insucces; nereușită. /<fr. échec
eșec n. pagubă mare, neizbândă (= fr. echec).
*eșéc n., pl. urĭ (fr. échec, insucces, pl. échecs, jocu de șah. V.
șah). Barb. Fiasco, cădere, nereușită, nesucces. A suferi un eșec, a face fiasco, a da chix. V.
eșuez.
EȘEC s. 1. insucces, nereușită, (rar) neizbîndă. (~ într-o acțiune.) 2. cădere, insucces, nereușită, picare, (livr.) fiasco, (fam.) chix. (~ la un examen.) 3. bătaie, înfrîngere. (A suferit primul ~ într-un meci.)