eșec definitie

17 definiții pentru eșec

eșec sn [At: NEGULICI / Pl: ~uri / E: fr échec] 1 (Frm) Joc de șah. 2 (Frî) Mutare la jocul de șah care vizează piesa numită „rege” și face necesară protejarea acesteia. 3 (Înv; îe) A ține (pe cineva) în ~ A pune (pe cineva) în dificultate. 4 (Înv; îae) A ține (pe cineva) sub presiune. 5 Nereușită într-o acțiune Si: insucces. 6 Înfrângere suferită de o unitate militară. 7 Înfrângere suferită de un sportiv sau o echipă sportivă.
EȘÉC, eșecuri, s. n. Înfrângere, insucces, neizbândă, nereușită într-o acțiune. – Din fr. échec.
EȘÉC, eșecuri, s. n. Înfrângere, insucces, neizbândă, nereușită într-o acțiune. – Din fr. échec.
EȘÉC, eșecuri, s. n. Insucces, neizbîndă, nereușită, înfrîngere într-o acțiune. Totuși trebuie să fie o greșeală. Sau ne-a scăpat ceva... Altfel cum se explică eșecul? În laborator toate probele au ieșit bine. BARANGA, I. 179.
eșéc s. n., pl. eșécuri
eșéc s. n., pl. eșécuri
EȘÉC s. 1. insucces, nereușită, (rar) neizbândă, (livr.) fiasco, (fam.) chix. (~ într-o acțiune). 2. v. cădere. 3. v. înfrângere.
EȘÉC s. v. șah.
Eșec ≠ reușită, succes, victorie
EȘÉC s.n. Nereușită, insucces, înfrângere. [< fr. échec].
EȘÉC s. n. nereușită, insucces. (< fr. échec)
eșéc (eșécuri), s. n. – Înfrîngere, insucces, nereușită. Fr. échec. – Der. eșua, vb., din fr. échouer.
EȘÉC ~uri n. Nerealizare a unei acțiuni la care s-a depus un efort fizic sau intelectual susținut; insucces; nereușită. /<fr. échec
eșec n. pagubă mare, neizbândă (= fr. echec).
*eșéc n., pl. urĭ (fr. échec, insucces, pl. échecs, jocu de șah. V. șah). Barb. Fiasco, cădere, nereușită, nesucces. A suferi un eșec, a face fiasco, a da chix. V. eșuez.
EȘEC s. 1. insucces, nereușită, (rar) neizbîndă. (~ într-o acțiune.) 2. cădere, insucces, nereușită, picare, (livr.) fiasco, (fam.) chix. (~ la un examen.) 3. bătaie, înfrîngere. (A suferit primul ~ într-un meci.)
eșec s. v. ȘAH.

eșec dex

Intrare: eșec
eșec substantiv neutru